"Jocul începe, iar voi o să pierdeți"
Ridic privirea spre Alex și împietresc. În cameră e o liniște insuportabilă, nimeni nu știa ce să zică.
Defapt înafară de mine, Alex și Lucas nu știa nimeni ce se întâmplă.
-Îmi spune cineva ce dracu' se întâmplă aici? Dylan se ridică de pe canapea, apoi vine și-mi ia biletul din mâini, în speranța să-i dau explicații.
-Nu știm, zic încă privind în gol.
-Cum nu? Cum am înţeles deja, era cât pe ce să murim toți, datorită vouă, iar voi nu știți ce se întâmplă? Acum e Darius cel care atacă.
-Nu știm, bine? Ţip la gemenii, care acum erau blocați. De ceva timp suntem oarecum urmăriți, amenințați și alungați. Nu știm cine poate fi, nu știm când putem fi vânaţi din nou.
Toți erau muți, chiar și fratele meu mă privea șocat.
-Deci, voi azi erați ţintele principale? Mă întreabă Maya cu un pic de regret în voce.
-Da, zic și aplec capul.
Câteva minute bune, nimeni nu a mai zis nimic. Toți priveau în gol, acaparaţi de propriile gânduri. Până ce Marcus s-a ridicat de pe canapea și a spart tăcerea.
-E târziu deja, noi vom pleca, să nu credeți că vă lăsăm așa, oricum acum nu avem ce face. Plecăm acasă să ne odihnim și mâine venim de dimineața să vedem un plan, ceva.
-Bine, mulțumim de susținere și...ne cerem scuze că ați fi putut păți ceva din cauza noastră, adaugă Alex și-i conduce afară.
-Noapte bună, draga mea.
-Noapte bună Bianca, mă cuprinde și mă sărută pe frunte.
După ce toți au plecat, m-am apropiat de Alex și i-am zis că avem de discutat. Ne-am dus la bucătărie și am făcut câte un ceai. Aveam nevoie de relaxare și nimic nu liniștește mai bine ca o băutură fierbinte din mentă.
-Deci, cine crezi că ar fi? Încep eu conversația.
-Nu am nici cea mai mică idee, cert este că de mâine amândoi vom începe cursuri de auto-apărare. Acum plec sus să găsesc aceste cursuri și ne înscriem.
-Poate e o simplă glumă și nu o să mai avem de a face cu aştea.
-Eva, tu ai fost atentă la ce s-a întâmplat azi? Îți pare a fi o glumă cumva?
Mă privește ciudat și observ toată seriozitatea din vocea lui, din privirea lui și din mimicile lui.
-Cu părinții ai vorbit?
-Da, ei sunt în regulă.
-Bine, acum hai la culcare, trebuie să fim în formă.
-Noapte bună frăţioare, îl cuprind și plec spre camera mea.
°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
Noapte a trecut, precum și dimineața.
Cum au și promis prietenii noștri au venit cu noaptea'n cap, dar nu am hotărât nimic. Motivul e simplu, nu avem nici o idee cine ar putea fi.
Fratele meu la fel s-a ţinut de cuvânt.
M-a înscris la cursuri de auto-apărare la ora 16:30, unde mă duc desigur, cu chiu, cu vai.
Acum e exact 16:20 și-l aştept în așa zisa sală, pe viitor meu antrenor.
Peste câteva minute se apropie de mine, un băiat bine făcut, brunet și destul de înalt.
-Domnișoară Dobre ?
-Da, eu sunt, zâmbesc strâmb, pentru că încă-i analizam trasaturile deosebite ale feței.
-Mă numesc Theo și voi fi instructorul tău personal, îmi zâmbește dulce și mă invită într-o altă cameră, unde rămânem singuri.
-Pentru început, continuie el, vreau să văd ce poți face.
-Nu prea știu nimic în acest domeniu, zâmbesc timid iar el râde.
-Uite, nu îți sunt antrenor de fitnes, vreau să te învăț să poți avea singură grijă de tine. Atunci când ești în pericol, orice lucruri sunt bine venite ca să rămâi în viața..
-Știu să arunc bine cu cuţitele şi...cam atât.
-Da, domnișoara Dobre, e și asta un plus mare, dar haideţi să nu-mi arătaţi pe mine, da ? Răde și mă apucă de mâini imobilizându-mă. Acum vă rog încercați să vă eliberați.
După 10 minute de chin, am cedat.
-O să avem ceva de lucru, domnișoara Dobre.
-Spune-mi te rog Eva.
-Bine, Eva, hai să continuăm.
După alte încercări de-ai arată de ce sunt în stare, după alte eșecuri, am plecat acasă.
Nu, nu mă las de asta, doar că pentru o zi ajunge.
Când am ajuns acasă, l-am găsit pe Alex și Megan stând în living, privind un film. I-am cuprins pe amândoi și am urcat în camera mea.
Deschid ușa și văd un corp întins pe patul meu, privindu-mă strâmb.
-Ce cauți aici?
Mă uit urât, iar el vine și mă cuprinde..
**************
Cel din poză este Theo.
