-Lucas, mai întreb o dată ce cauți aici?
-Nu am voie să-mi vizitez iubita?
Se apropie de mine și mă sărută pe gât, iar eu fac imediat un pas în urmă.
-Lucas, de la tine miroase a alcool.
-Ți se pare. Se întinde iarăși spre mine, dar îl lovesc peste față.
-Și de când mă rog îți sunt iubita ?
-Cum nu-mi ești iub....iub...iubită? Se bâlbâie, apoi cade jos.
Îl apuc de mână să-l ridic ca să nu sărute podeaua, dar îmi dă drumul și ajunge iarăși jos. Când observ că nu sunt în stare să-l ajut ţip la fratele meu care vine într-un sufet aici.
-Ce s-a întâmplat? Răsuflă greu și încearcă să se liniștească.
-Nu vezi ce? Ironizez eu.
-Lucaaas, ce-i cu tine? Îl zgâlţie puţin, apoi îl pune pe canapea.
-Eva, ia-o pe Megan și mergeți la o primblare, eu o să mă lamuresc puțin aici cu el, apoi o să vă sun.
-Bine, dar ai grijă.
Cobor la etaj unde o strig pe Megan, dar nu-mi răspunde.
Mă apropii de canapea și văd că cumnăţica a adormit.
Dormea atât de dulce și strâns în cât îmi era jale să o trezesc. Am sărutat-o pe frunte și am ieșit din casă. Sunt mândră de ea, cred că nici o altă fată nu mi-ar merita fratele.
Merg la o gheretă şi-mi cumpăr o cafea, apoi mă îndrept spre parc să o savurez. Mă așez pe o bancă și privesc în gol, gândindu-mă la tot ce se întâmplă.
-Hey...Eva, cineva îmi flutură cu mâinele în faţă, iar eu tresar.
-Da, bună, scuze mă gândeam la ceva..
-La ce anume? Pot să mă așez aici?
-Desigur Theo, te rog. Mă dau într-o parte, iar el se așează lângă mine.
-Ce cauţi acum seara aici? Continui eu, oferindu-i un zâmbet larg.
-Păi mereu alerg prin parcul ăsta, defapt sunt șocat să te văd pe tine aici sau tu vrei să exersezi ce te-am învățat azi la cursuri?
Zâmbesc la cuvintele lui și dau afirmativ din cap.
-Eva, nu ne prea cunoaștem noi, dar mi se pare mie sau tu nu ești bine. Ce ai, s-a întâmplat ceva?
-E totul în regulă, îl privesc în ochi și pentru câteva secunde mă pierd în privirea lui.
-Ești sigură?
-Da.. răsuflu adânc și privesc iarăși în gol.
-Uite, e târziu vrei să te conduc acasă?
-Nu mulțumesc, mai stau pe aici și o să merg puțin mai încolo.
-Te las doar dacă-mi dai numărul tău și te sun mai încolo să văd dacă ai ajuns cu bine, zâmbește larg și mă provoacă și pe mine să o fac.
-Scrie, domn' antrenor, glumesc eu.
Îi dau numărul meu, mă salută și pleacă. Probabil nici să căutat mai mult, nu găseam un antrenor mai potrivit. E drăguț (chiar foarte) e amuzant, e amabil, e puternic, e...buuun. Râd în sinea mea și beau cafeaua, care acum este rece.
Ridic telefonul și observ că am 3 apeluri pierdute de la Alex. Îl sun înapoi și-mi răspunde imediat.
-Dacă te mai sunam o dată și nu-mi răspundeai, jur că sunam la poliție.
-Și eu te iubesc.
-Unde umblii, copilule?
-Cu cine mă vorbești cu "copilule" râd, iar el, deși nu-l vedeam îmi raspunde la fel.
-Bine Eva, Lucas doarme deja, te aștept acasă și pe tine, te rog să te grăbești.
-Vin imediat.
Arunc paharul în urnă și mă pornesc spre casă. Ajungând pe aproape, îmi sună iarăși telefonul. Fără să mai atrag atenția cine sună, răspund imediat și încep a vorbi.
-Hai Aleeex, ajung în 15 minute, ce ai?
-Alex, iubitul tău? Aud un chicotit din partea celui care suna.
-Theo?
-Da, întocmai, am vrut să văd dacă ești bine..
-Sunt în regulă, râd. Tu ce faci?
-Păi am terminat de alergat și mă îndrept spre casă. Deci, iubitul tău te aşteptă?
-Iubit, care iubit?
-Alex...ziceai că ..
-Fratele meu, îl întrerup, mă sunase cu ceva timp în urmă și credeam că e el.
-Aaa, credeam că..
-Nu. Sunt singură, chicotesc eu.
-Bine, deci mâine ne vedem la 16:00, da?
-Desigur, nu pierd nici un curs.
-Așa te vreau. Bine Eva, am ceva de făcut acum, deci noapte bună ție, ne vedem mâine. Să ai grijă de tine.
-Noapte bună Theo.
Închid telefonul și întru în casă, unde găsesc un frate supărat.
-Ce ai mă ? Îl lovesc frăţeşte în umăr, iar el se uită cruciş la mine.
-Nu mai ieşi din casă, spune pe un ton serios.
Mă uit la el pe două secunde, apoi pornesc un râs isteric.
-Ahahah, ce ai zis? Ți se pare cumva că am 16 ani?
-Nu, nu ai 16, dar de când....cu ameninţările astea, îmi fac griji pentru tine. Iar ca frate mai mare, am dreptul să îți interzic orice, doar să fii în regulă.
-Aleex, las-o. O susțin și eu, n-are 16 ani, mai ales că acum ai înscris-o la cursuri. Megan îmi sare în ajutor, iar Alex cedează.
-Ohhh Doamnee, ce mă fac eu cu voi două? Ne apropie pe amândouă de el și ne sărută pe frunte. Noi îi zâmbim dulce, iar el se relaxează în preajma noastră.
-Mulțumesc, îi zic încet, iar Megan îmi dă din ochi.
-Acum, dragii mei, ce ziceți să privim un film? Propun eu, iar ei acceptă.
-Unul de groază, spune Alex.
-Cum zici tu.
Pe tot parcursul filmului, atât Megan cât şi eu am stat doar lângă Alex, el amuzându-se pe seama noastră.
Brusc în camera mea s-a auzit un sunet ciudat, iar eu am tresărit.
-Ce s-a auzit? Întreabă Megan, vizibil speriată și ea.
-Hai să vedeam, Alex se ridică de pe pat şi porneşte spre camera, dar noi ramânem la etaj.
Peste 3 minute de liniște se aude o bubuitură mare, iar noi ţipăm speriate.
Apucâdu-ne de mâini urcăm speriate și noi după fratele meu. Ajungem la ușa și cu inima în dinți o deschid.
-Nu ţipaţi așa, a cazut Lucas, începe Alex să râdă tare, iar eu îi dau o palmă peste față.
-Sunt deacord să mai primesc una, doar să vă mai văd reacția asta o dată, continuie el să râdă.
În timp ce-i ţineam eu morală copilului ăsta ( după asta nu-l pot numi matur, nu?) de la etaj s-a auzit iarăși câteva sunete.
-Alex, mai ai cu glumele tale? Îți aiunge, te comporți ca un..
-N-am fost eu, mă întrerupe și ridică mâinile în semn de predare.
Cobor destul de liniștită la primul etaj fiind sigură că-i una din prostiile fratelui meu. Megan și Alex sunt în spatele meu și rămânem şocaţi când cele două geamuri din bucătărie sunt sparte, iar jos stă o piatră.
Lângă piatră, lipit stă un bilețel.
"Surpriză"
