DARE ME ( Provoacă-mă)

Capitolul 1

–E hai... nu are cum să fie așa de rău! adăugase pe nerăsuflate.

   Pășea apăsat pe hol , urmată de Zipah, încercând să alcatuiască cel mai bun scenariu pentru ce avea să se întâmple.

   –Te rog! zise ea exasperată. „Dare Me" îți spune ceva ? Pentru că în momentul ăsta tot planul meu de a rămâne pozitivă este ruinat,rostise , verificându-și obsesiv telefonul.

    Mergea cu privirea ațintită spre sala de mese , dar aceasta îi fu captată de figura enervată a tipului popular de a doisprezecea.

   –Kraus Wick, spuse aruncându-i cea mai seducatoare privire pe care o deținea.

   –Înfumuratul... istericul ăsta nu este nici pe departe la fel de rău ca și Reben,adăugă Zipah privind în urma lui.Ar trebui să fim recunoscătoare. Nu știu cum am fi putut supraviețui trei ani cu două temperamente atât de puternice.

   –Prefăcute. Sper din tot sufletul ca Jasper să fi avut milă de noi. Măcar anul ăsta să fiu scutită de suspendare, zise pe un ton plângăcios.

    Se gândea la momentele petrecute alături de Jasper Williams,unul dintre fondatorii jocului.Avuseseră încredere unul în celălalt,iar ea jurase să-i păstreze anonimitatea.Dacă ar fi aflat că îi spusese și lui Zipah,probabil i-ar fi dat o provocare imposibilă,dar până la urmă erau cele mai bune prietene.

    Sala de mese era plină de toți participanții jocului. Chiar și ea aștepta cu sufletul la gură mesajele cu provocări.
Avea un as în mânecă, Jasper fusese fondatorul acestui joc atât de râvnit, altături de alți trei ale căror nume rămăseseră în anonimat.

    Stătea lângă prietenii săi,privind cu dezgust mâncarea ce-i stătea în farfurie.Era prea entuziasmata pentru a sta să-și înfulece porția.
La fel ca ea, Alex și Zipah așteptau nerăbdători.

    Bătea isteric în masă din cauza nerăbdării ce ii inundase venele. Prietena ei își epuizase și ultimul strop de judecată.

     Telefoanele bipăiră în secunda următoare, răsunând în toată sala,iar Abra ridică exasperată telefonul.

     "ACEST MESAJ SE VA ȘTERGE ÎN URMĂTOARELE DOUĂ ORE -Sărută-l pe Reben Hannigan. Ai la dispoziție două zile. Regulile sunt simple și ușor de urmat, astfel nu ai voie să povestești niciunui profesor despre acest „eveniment" , provocarea trebuie să fie realizată în limita timpului impus, iar pentru a te înscrie automat în ediția următoare este necesară o dovadă foto sau video. Nu uita! Poți afla unul dintre cele mai râvnite secrete ale liceului ! Succes! "

     Poate așa trebuia să fie, rostise doar pentru sine, încercând să găsească un motiv solid pentru realizarea provocării. Îşi dăduse duhul așteptând mesajul , dar norocul nu avea să îi surâdă.

    Reben era acompaniat de grupul său . Provocarea lui îl satisfăcuse. Doar trebuia să o cucerească pe Abra Farren. Știa că îi era antipatic, dar nu avea cum să îi țină piept atât de mult timp. Totuși ar fi continuat posibila idilă și după terminarea Jocului.

   –Asta doar dacă îmi permit admiratoarele, rostise zâmbind, știindu-se deja învingător. Kraus, pregătește camera! adăugă, ridicându-și ochii din telefon.

   Abra se ridică de pe bancă,aproape fără suflare.Observă statura impunătoare a băiatului,ce o făcu să tresare,însă nu putea accepta un eșec.Nu când la mijloc se afla răspunsul la cele mai râvnite întrebări de prin liceu,sau de ce nu,o șansă la popularitate.Nu putea rata ocazia.

    –Tocmai ce i-am trimis mesaj. Zipah, tu trebuie să stai ascunsă în tufiș și să fi gata pentru orice. Du-te! adăugase repede, observându-l pe „rege„ venind zâmbitor.
Bună! spusese în cel mai drăguț mod posibil, încercând să îşi ascund nervozitatea.

   –Deci, Abra chiar voiam să mai schimbăm o vorbă, zise el , făcând-o să îl disprețuiască și mai mult.

     Fata își imagină motivul intersului său,clar ca lumina zilei.Numele ei era în provocarea sa,ceea ce însemna că Reben își pusese,de asemenea,planul în acțiune.
      Conștientă că filmarea ei trebuie să ajungă prima,îl privi cu ochi dulci,dându-i de înțeles că prezența lui o încânta.

      –Da, Reben. Și eu chiar voiam să fac asta, rostise lipindu-şi buzele de ale sale. Zâmbindu-i ca apoi, să poată răsufla ușurată.

    Băiatul era mulțumit de cursul lucrurilor, având în vedere faptul că fata de care se îndrăgostise simțea la fel. Asta fusese ce deduse el din gestul ei spontan.

   –Îmi pare rău, Reben, dar filmarea asta nu e plauzibilă. Plus că Abra tocmai ce ne-a trimis clipul ei cu provocarea. Dacă nu aduci alte dovezi se pare că îți vei lua adio de la a doua ediție, rostiese Ian, unul dintre fondatori.

   –Nu mă intersează, spuse vizibil iritat de faptul că se înșelase. Trimite prostia aia de clip. Stii bine, Ian, ce pot face. Îl amenințase băiatul.

   –Uite...Reben. Cum ți-a fost uşor să o seduci, aşa poți obține o mărturisire din partea ei. Faptul că s-a îndrăgostit, te vei descurca, altfel se pare că vei ieşi din joc.

   Grupul băiatului dezbătea o adevărată şedință pentru găsirea unui plan cât mai bun.
Căzuseră de acord ca unul dintre ei să pretindă că este prietenul Abrei cu scopul de a obține ce dorise Ian.

   –Kraus! zise Reben rânjind. Dă tot ce poți şi nu uita! Reputația mea şi a grupului este în joc.

   Băiatul cu păr negru, cârlionțat o urmărise pe Abra toată ziua, fiind obligat de prietenul său.
Se aproprie de ea, luând-o pe neaşteptate.

   –S-a întâmplat ceva, Kraus? zise fata din fața lui, simțindu-se inconfortabil.
   –Păi, te-am observat stând singură şi m-am gândit că nu ar strica să incepem o conversație, adăugă el pornind înregistrarea.
    –Mă bucur că te-ai gândit la asta abia acum, în ultimul tău an. Spuse Abra, dându-şi seama de intențiile lui ascunse.
    –Pot fi destul de imprevizibil. La fel şi tu. Rostise, făcând-o să îşi îndrepte atenția spre el. Reben va pleca , crezi că va fi posibilă o relație la distanță? adăugă acesta.
    –Eram sigură, Kraus. De data aceasta, talentele tale de ghicitor au dat greş.Spuse ridicându-se în picioare, dând să plece. Îmi pare rău că te foloseşte în felul ăsta, pe tine şi pe ceilalți. Ar trebui să iei atitudine, adăugă şatena răspicat, ştiind că vorbele sale îl vor tulbura.

      –Îmi pare rău, Reben, dar vorbele ei au fost scurte şi tăioase. Se poate observa cu ochiul liber că nu simte nimic, spuse Kraus gânditor.
      –Nici nu mă asteptam la altceva. Dar ca orice fată, trebuie să aibă o slăbiciune. Aceea poate fi reprezentată de un băiat.
      –Doar pentru că şi-a îndeplinit provocarea nu înseamnă că este amorezată. Găseşte ceva mai inteligent. De preferat să renunți,îndrăzni blondul de la distanță,aruncându-i o privire tăioasă.
       –Te rog, Roan. Doar pentru că ochişorii tăi albaştri şi părul blond au făcut ravagii nu înseamnă că eşti atotputernic. Îți poți încerca şi tu norocul, eşti invitatul meu. Crezi că sufletul tău bun îți va permite să faci asta? spuse Reben în batjocură fiind complet iritat de atitudinea prietenului său.

        Roan, văzându-se încolțit, acceptă fără să comenteze , având ca toți ceilalți scopuri ascunse.
       Ştia exact ce avea de făcut şi cum se va comporta. Fiind el însuşi.

    Deci, se pare că am revenit după o lungă pauză cu o nouă carte,de data aceasta un subiect diferit. Dragoste. Vă așteptăm comentariile cu mare drag. Vă iubim! :)))