DARE ME ( Provoacă-mă)

Capitolul 7

Mașina demara spre locația unde ar fi trebuit să găsească toate răspunsurile necesare. Care ar fi trebuit să le trezească nenumărate semne de întrebare.

Abra bătu la ușa gata să înfrunte orice reproș sau critică venită din partea femeii.
În fața ei apăru o figură înaltă. Cu un păr lung, roșcat. Chipul îi era palid, având câteva riduri pe frunte pe care le puteai trece cu vederea. Pe față îi apăru un zâmbet, făcându-le pe cele două să fie și mai emoționate.

-Bună seara, doamnă! rostiră cele două la unison.
- Seară bună , domnișoarelor! Dominic, salută-le și tu pe cele două! continuă femeia, îndreptându-și privirea asupra copilului ce îl ținea în brațe. - cu ce scop această vizită ? adăugă pe un ton suspicios.
- Avem nevoie de dumneavostră! zise Abra fără pic de sfială, pregătindu-se pentru reacția celei din fața ei.

- Jasper! strigă Roan în disperare. Le-ai văzut cumva pe fete?
- Scuze, prietene. Au plecat de la ultimele două ore. Spuse el îndreptându-și toată atenția asupra blondului. Nu sunt de găsit?
- Chiar nu, adăugă el trecându-și mâna prin păr. Mulțumec pentru tot suportul tău în legătură cu demascarea lui Reben. Mi-ai fost de ajutor, adăugă înainte să își facă drum spre ieșire.
- Roan, încă ceva. Dacă s-ar pune problema ca între tine și Abra să fie ceva, vreau să îți cer să fii atent. Atât cu acțiunile ei, cât și cu sentimentele.
Băiatul își dădu seama prea târziu de încercările nenumărate ale brunetei de a afla cât mai multe. Dar se miza pe faptul că nu deținea informațiile necesare pentru a o localiza pe femeia în jurul căreia se stârnise atâta rumoare.
- Trebuie să plec, Jasper. Spuse făcându-i cu mâna , dar înainte îi rosti câteva cuvinte în grabă. - Nu îi voi rănii sentimentele.
- Vorbeam de ale tale , Roan! zise Jasper serios.

- Abia mă mutasem, iar lucrurile între mine și acest Reben începuseră să prindă contur. Avea probleme acasă, iar aici mereu își găsea refugiul. Totul a început când îmi spusese că are nevoie de ajutor la materia pe care o predam, așa că m-am oferit bucuroasă, având în vedere lipsa banilor. Venea din ce în ce mai des. Apoi...zise făcând o pauză destul de lungă - într-o noaptea a venit aici din cauza părinților, ce îl alungaseră. Am încercat să îl calmez, dar el a dat frâu liber sentimentelor. Apoi, după toată această relație am aflat că aveam să am un copil.
- S-a speriat. Spuse Zipha enervată.
- Da. Am fost nevoită să mă retrag, date fiind circumstanțele, astfel rugându-mă ca toate să rămână un secret, spuse femeia oftând zgomotos.
- Până acum. Filmulețul a fost difuzat , iar lumea începe să creeze scenarii, care mai de care desprinse din filme. Spuse Abra gânditoare, la rândul ei dezgustată de cel ce abuzase de bunătatea femeii. - Întrebarea este : cine este cel ce a filmat toată întâmplarea?
- Evident știam de clip, dar fusesem asigurată că avea să fie șters. Vedeți voi, la vremea aceea , toții tinerii "rebeli" erau dornici să experimenteze. Mândria și orgoliul fiind armele letale. Acest, Reben avea o iubită. Aflasem de existența acesteia, având în vedere că îmi fusese elevă. Încerca cu tot dinadinsul să se îndepărteze de aceasta, fiind conștient de acțiunile fetei.
- Dar era prea orbit de vanitate, rosti tăios Zipha, ducându-și ceașca de ceai la buze.
- Exact. Ea fusese în tot timpul acela la fereastră. Înregistrând și bucurându-se de mica sa descoperire. După această întâmplarea, existența copilului a umplut paharul. Reben asigurându-mă de ștergerea automată a dovezii și a lui din viața mea. Și iată-mă, încheie aceasta pe un ton trist.
- Aș da orice să îl văd pe Hannigan la pământ. Continuă Abra, strângându-l la piept pe micul băiețel.
- Mi-aș dori să puteți să vă reluați locul, dar mă tem că ați fi ținta tuturor tinerilor, spuse blonda.

În momentul următor ușa de la intrare se izbi de perete, făcându-și apariția.
- Roan! spuse femeia într-un suflet, trăgându-l într-o îmbrățișare.
- Îmi pare rău pentru difuzarea clipului, dar în momentul acela eram acaparat de furie, zise îndreptându-și atenția asupra celor două fete.
- Vă cunoașteți? întrebară cele două, înainte să facă orice mișcare.
- Da, acest tânăr m-a ajutat cu întreținerea copilului, până m-am putut pune pe picioare, zâmbi femeia .
- Să mergem, ați obținut ce ați vrut. Zise enervat,pornind spre mașină.