DARE ME ( Provoacă-mă)

Capitolul 10

    Abra continua să se holbeze la cei doi,aflați unul lângă celălalt,apropiindu-se șovăitor.

    Prin mintea băiatului treceau gânduri apăsătoare.Amintirea lui Jade îl bântuia,asemenea unui coșmar.Privirea i se mută asupra ei,realizând că coșmarul stătea în fața ochilor săi.

    "Sunt pe cale să pierd totul" gândi el.

    Pașii îi erau repezi și siguri,spre deosebire de inima lui,încețoșată și nesigură.Ascultă impulsul ce îl trăsni,sperând că era lucrul corect.Nu-i plăcea speranța,dar speranța era salvarea lui.

    Jade și Reben îl priveau îndepărtându-se,fiind siguri de acțiunea băiatului,însă,pentru încă o dată,Roan distruse așteptările .

    Chipul Abrei în palmele lui fu ca o flacără în mijlocul unui ghețar,iar privirea ei îl topi pe loc.

    Îi putu citi șovăiala pe chip,însă Roan avea un lucru de demonstrat,atât pentru sine,cât și pentru cei prezenți .

    Buzele li se contopiră intr-un sărut nu foarte sincer,însă valul de emoții o copleșiră pe Abra,incapabiă să judece limpede.Se desprinse încet din învăluirea dulce in care fusese captivată,inspirând adânc.Căuta ceva în privirea lui,însă nu știa ce.Poate caută adevărul,poate căuta dorință sau poate caută o flacără.Aceeași demult transformată în gheață.

    Roan privi în jur,asigurându-se că nu erau prea aproape de "spectatori".Iși coborî vocea,ducând mâinile șatenei la piept.

    –Să nu te îndoiești de dragostea mea,îi spuse acesta,apropiindu-se de ea.

    Abra șovăi , coborând privirea în pământ ,imediat ce auzi vorbele blondului.

    –Și dacă am făcut-o deja?intrebă ea cu voce stinsă .

*

    Hotărî că avea nevoie sa se gândească , așa că făcu câțiva pași înapoi,lăsându-l pe Roan să se gândească pentru cine era dispus să se dezghețe de fapt.

    Abra își masa fruntea,învinovățindu-se constant.Totuși,nu își putea explica prezența ei aici.Se gândea că Roan a adus-o aici.Intenționat.Nu se putea abține să nu își închipuie că totul era o mare glumă,un pariu,o provocare.Orice altceva care i-ar fi putut frânge inima în legătura cu Roan.Pănă de curând nu știa nimic despre el,iar acum a ajuns să fie o preocupare constanta.

    Auzi pași în spatele ei,ceea ce o făcu sa se enerveze.

    –Am crezut că am stabilit.Vreau un moment singură,Roan,strigă ea pufnind.

    –Noroc că am experiența cu fetele nervoase,chicoti vocea inconfundabilă a băiatului .

    Șatena se întoarse pe vârfuri,țuguindu-și buzele la vederea brunetului.

    –Reben..rosti ea printre buze.

    –Bună,bună,scumpete,rânji el gesticulând.

    –Ce vrei?întrebă ea,sătulă de probleme.

    –Să pun sare pe rană,evident,răspunse nonșalant,trecându-și mâna prin păr.

    Carisma băiatului nu o impresiona prea mult ,fiind conștientă de ce se ascunde sub corpul și atitudinea de milioane.

    –Cine a spus că sunt rănită?replică ea,deranjată de comentariul lui.
    –Nu e nevoie s-o spui,Abra,oftă el,așezându-se lângă ea.
    –Ce te face să crezi că mă cunoști atât de bine încât să-ți dai seama?continuă ea.
    –Ți se citește în ochi.
    –Durerea?întrebă ea.
    –Dezamăgirea.