DARE ME ( Provoacă-mă)

Capitolul 17

Își privi pentru ultima oară ținuta perfectă, unicat, ce consituia un costum ce îi punea în evidență figura. Părul de un blond argintiu îi cădea perfect deasupra umerilor.
Pregătea o lovitură, iar postura trebuia să îi fie mereu misterioasă, lascivă.

- La fel de frumoasă, dar tot la fel de rea? întrebă Kraus zâmbind, cuprinzând-o într-o îmbrățișare călduroasă.
- Mă flatezi. Dar nu suntem aici pentru a vorbi de mine. Rosti întinzându-i niște fișe. - Pentru asta am lucrat eu , Zipha și Lexi patru ani. Mi-am depus sufletul.
- Am putea ajunge foarte sus, acum că grupul s-a împuținat. Am fii...cinci? Având în vedere că Jade face parte din alt peisaj. Cum a revenit Zipha așa în forță după moartea lui Marie? întrebă sorbind din suc.
- Nu a revenit, prietene. Oricum peste câteva zile va fii aici. Lexi va ateriza mâine, deci mă voi duce să îmi întâmpin "sora". Daca dorești să... bătu ea apropoul cu privirea la venirea lui, mușcând dintr-o gogoașă.
- Voi vedea. Zise trecându-și mâinile prin păr. - Ce vei face dacă vom câștiga cazul?
- Ce am făcut și până acum : Voi petrece și trăi! Răspunse cu zâmbetul pe buze, ciocnind paharele.

*

- Bună ! Zise blonda așezându-se, făcându-i semn băiatului care se ocupa de băuturi. - Cea mai scumpă, te rog! rosti ea ca mai apoi să își îndrepte privirea asupra bărbatului de lângă ea.

Acesta își arcui o sprânceană , lăsându-și dinții la iveală.
- Nu am avut cum să îți spun că îmi plac tatuajele, vorbi Reben apropriindu-se din ce în ce mai mult.
- Pot spune acelaș lucru, încuviință ea.
- Pot spune că profiți cam mult de mine și nu îmi place, zise sărutându-i maxilarul Abrei. - Dacă Roan era slab în fața ta, nu te gândii că se va repeta și în cazul meu.
- Mă provoci, Reben? întrebă atingându-i pieptul acoperit de o cămașă.
- Am început jocul deja, răspunse strâmbându-se, ca apoi să își ia haina și să plece.- O să fie greu Abra! Nu îmi aparții, nu îți aparțin. Nu te așteptai la asta așa-i? o întrebă în timp ce își descheie un alt nasture al cămășii.
- Nu am să alerg după tine, rosti ducând țigara la buze , trecând pe lângă el.
- Crezi că ești singura ce are capricii și orgoliu, Abra? Se pare că nu ne putem mulțumii reciproc, ne trebuie un al treilea membru în ecuație! râse, împins fiind de blondă.

- Nu te aștepta să vin la tine să vorbim sau să te rog să mă bagi în patul tău! țipă după ea.
- Ai terminat? întrebă stând sprijinită de mașina sa, așteptând un alt atac. - Reben, nu te mai raporta la trecut. Roan este Roan , iar tu ești tu. Nu îmi doresc să mai întâlnesc încă unul ca el.
- Așa sunt eu. Suntem noi, Abrany, spuse fără a gândi ca apoi să izbucnească într-un râs contagios.
- Sunt destul de sigură că în buletin scrie Abra, așa că mai bine te-ai abține, spuse gesticulând cu mâinile apropae de fața lui.
- Altfel ce? Zise prinzându-i încheieturile, ducându-i palmele la buzele lui fierbinți. - Te-ai înmuiat? întrebă făcând ochii mari.

Fata își aproprie gura suflând fumul țigării printre buzele brunetului, acesta dându-și capul pe spate în semn de predare.
- Te-ai înmuiat? șopti blonda ca apoi să se îndepărteze râzând, luându-și poziția inițială.

Își trecu degetle prin părul drept și scurt, ca apoi să sufle fumul țigării în sus.
- Îmi stă inima în loc de fiecare dată când te aproprii, Abra! Dar îmi place și jur că aș duce "relația "asta la nesfârșit... și nu îmi pasă dacă nu vrei, explică tânărul îmbrăcându-și sacoul.
- Hannigan, nu mă interesează câtu-și de puțin dacă toată chestia asta ne va aduce pe noi în pragul disperării , dar știu că mi-ar plăcea să ajung și acolo, îi oferii fata o explicație.

- Bruneto, în momentul ăsta am nevoie de tine pentru a-mi calma dorințele și stăpânii ființa , zise exasperat, punându-și mâna pe inimă și închizând ochii.