DARE ME ( Provoacă-mă)

Capitolul 11

Roan simți un impuls electrizant ce îi invadase venele. Își strecură mâinile reci sub tricoul Abrei, mângâindu-i spatele. Fiind cu un cap mai înalt, îi sarută fruntea și îi șopti pe un ton răgușit, ușor ironic.
- Cum de sfârșim aici mereu? Ne certăm iar apoi...rosti el mușcându-i obrazul.
- Apoi depinde dacă sunt paturi prin apropriere, adăugă apropiindu-și buzele de ale lui.
Acesta zâmbi satisfăcut, strângându-i fesele, astfel provocând-o.
- Dacă...gemu aceasta, ne vom retrage acum, nu cred că voi mai anima petrecerea după. Rezistă! zise mușcându-și buza.
- Nu este vreo problemă, le putem face pe amândouă chiar aici, zise făcându-i semn spre piscină. Bruneta îl trase de tricou, șoptindu-i.
- Bine, Harmon! Să vedem dacă te poți adapta la împrejurimi, spuse zâmbind îndreptându-se spre locul indicat.

Amândoi în piscină. Râzând. Nu și-ar fi închipuit după cele întâmplate. Bruneta avea picioarele în jurul banzinului băiatului, acesta susținând-o.
Abra reacționă la spusele blondului râzând, lăsându-și capul pe spate. Acesta își sprijini fruntea de pieptul ei, sărutând-o. Fata îl trase ușor de păr, făcându-i semn să continuie.
- Te iubesc, rosti Roan sacadat.
- Ce? spuse Abra făcând ochii mari, buzele începând să îi tremure.
- Mută-te cu mine! adăugă el pe un ton serios. Ochii fiindu-i mijiți, având picuri de apă așterunți pe chip.
- Ce să fac? zise ea surprinsă de împrejurări.
- Am optsprezece ani, Abra. Încă un an de liceu și libertate mai ceva ca oricine. Spuse pieptul începând să i se ridice din ce în ce mai repede.
- Si eu te iubesc! spuse începând să îl sărute cu dorință.
Blondul îi desfăcu ușor capsa sutienului, azvârlindu-l cât mai departe. Acesta o lipi de pieptul său. Îi plăcea să o simtă a lui. Îi placea să se hrănească cu gândul că în fața sa era relaxată. Adora sentimentul că îi era familiar. O iubea.

- Vreau să vină seara cât mai repede! spuse mușcându-i buza.
- Vezi! Strigă ea încruntându-se, privindu-l sfidător. Știam că nu te poți controla.
- Vreau să vină noaptea, pentru a se mai calma mulțimea. Pentru a vorbi. Vreau să știu că te gândești la propunerea mea. Acum este imposibil să discutăm serios. Zise el zâmbind inocent.
Gesturile lui emoționate, îngrijorarea ce i se putea citi pe chip o făceau să se înmoaie. Pentru că îi provoca acea dorință de a sta în preajma lui cât mai mult. Se schimbase considerabil în doar 6 luni de la provocare .
- Cum de ești așa cald? Cum de te poți deschide, Roan? spuse gânditoare, lipindu-și corpul și mai mult de al lui.
- Mă ajuți Abra. E ceva natural. Privește-ne! continuă zâmbind, mângâindu-i obrazul.- Nu poți face atâtea lucruri dacă nu le simți. Uite, ăsta este inelul meu. Este un lucru foarte important pentru mine! rostise zâmbind.
- Tu ești important pentru mine! zise încet, îmbrățișându-l.

*

Zipha se mișca cu pași grăbiți spre cei doi, inima stând să îi sară din piept. Dar numai la gandul lucrurilor pe care avea să le spună o cuprindea oboseala.
Îi văzu îndreptându-se spre cabană. Roan stătea încolăcit în jurul Abrei, iar ea îl tot împingea și obliga să îi caute hainele.
- Abra! țipă Zipha exasperată. Ia ăsta pe tine, știi câți așteaptă sa se delecteze cu o poza de-a ta.
- Mulțumesc! zise putin enervată, deoarece își amintise de mesajele citite.
- Trebuie să vă mărturisesc ceva. Încerc să profit de gălăgia de aici. Abra, mă bucur că ai citit mesajele, pentru că altfel aveam să mă risc și mai mult.
- Acum invadezi și spațiul personal? zise Roan rânzând.
- Taci! spuse îndreptându-și privirea asupra fetei. - Ce vrei să spui? continuă Abra ridicându-și sprâncenele.
- Am chemat-o aici pe Jade. Abra, dacă ne vede vorbind o voi încasa. Ea crede că ne urâm. Continuând, am chemat-o, deoarece vreau să o fac să...regrete pentru cele făcute.
- De când îți pasă ție de Roan și Reben? întrebă bruneta confuză și destul de suspicioasă.
- De mine, Abra. Jade mi-a distrus toată stima de sine. Încrederea. Scorpia a încercat să mă oblige să iau vina unor lucruri întamplate asupra mea.
- Vrei să o împing în geamul în care am căzut și eu? rânji bruneta, înaintând spre Zipha.
- Fără violență, băieți. Interveni Roan, încrucișându-și brațele la piept.
- Eram sigură, se întoarse Abra gesticulând. Se strâmbă , dar renunță asupra tentativei de a-l enerva. - Oricum este ultima noapte, așa că voi avea grija.