DARE ME ( Provoacă-mă)

Capitolul 9

Bruneta își înfinse unghiile în spatele băiatului, făcându-l să tresară. Își plimba mâinile de-a lungul abdomenului sau, în timp ce el îi săruta pieptul ce se ridica într-un ritm alert .
Sclipirea din ochii acestora întruchipa o mie de cuvinte. Corpurile înfierbântate contopindu-se. Inimile bătându-le cu intensitate.

Buzele având rolul de a vindeca orice rană, acestea fiind mesagerele băiatului. Nu conștientiza dacă fusese doar un imbold sau durere. Dar știa faptul că iubirea ascunsă pe care i-o purta avea să se întețească. O privea cu beatitudine. Dorință.

Lumina astrului ce domina cerul negru se făcuse prezentă în camera acestora.
- O să îți aduci aminte de asta mâine? rosti Roan așezându-se lângă Abra.
Aceasta se întoarse aruncându-i o privire mirată.
- Alcoolul mi-a invadat venele, nu şi mintea, râse ea. Ne-am mai aflat într-o astfel de ipostază, adăugă îmbrăcându-se. - Cum de ați ajuns voi pe aici?
- E aproape tot liceul plus altele, zâmbi el. Crezi că tocmai noi am fi lipsit? zise aranjându-și părul. Cât e ceasul?
- Două și jumătate. Ne apropriem de mijlocul petrecerii. Îți dai seama? Două zile continue. Spuse încântată, gesticulând.

Bruneta își schimbă hainele, acoperindu-și rana de pe frunte.
Coborî scările cabanei cât mai grațios, toți cei prezenți strigând și chiuind.
- Sa continuăm petrecerea! strigă ea sorbind din sticla cu vin.
Becca se aproprie de Abra furioasă vrând să își încerce iar norocul.
- Nu mă interesează, pleacă de aici! Spuse pe un ton superior, privind-o de sus. Aruncându-i sticla la picioare, aceasta spărgându-se , dar nimeni nu sesiză. Bruneta îi facu cu ochiul, zâmbindu-i în aşa fel în cât să i se observe strungăreața. Aceasta se îndreptă lasciv spre mulțimea de oameni, lăsând în urma ei o dâră de aroganță.

Spre răsărit lumea începea să se restrgă, marea majoritate găsindu-și un colț al casei în care să își odihnească pleoapele.
Tinerii plecaseră, mahmuri , dar pregătiți pentru încă o noapte incendiară. Astfel, la cabană rămânând gazdele și pretenii acestora.
Cei prezenți nu dădeau semne de dureri de cap, dar oboseala putea fi ușor destinsă pe chipurile lor, așa că își odihnira trupurile unde apucară. Petrecerea reîncepând la ora zece, având destul timp la dispozitie.

*

Abra își relaxă corpul la atingerea apei fierbinți ce părea să îi străpungă pielea. Se rezemă de peretele dușului, închizând ochii. Dar micul moment de meditație îi fu întrerupt de zgomotul ușii care se deschise.
- Cine a intrat? țipă ea confuză. Dar nu se auzi nimic. Își continuă rutina, considerând că în încăpere nu nu se mai afla nimeni.
Simți o mână ce îi mângâie corpul, făcând-o să își încordeze spatele. Prezența lui îi era suficientă pentru a se pierde cu firea.
O trase la piept , apropiindu-și buzele de chipul ei , șoptindu-i pe un ton răgușit.
- Vreau să uiți de tot. Aici și acum. Minutul acesta. Vreau să fii a mea și să fiu al tău. Lasă-mă să te simt.
Apa ce îi străbătea trupul zvelt. Părul blond ce îi era răvășit, buzele crăpate. Ochii de un albastru intens ce erau împânjiți de vene pe alocuri. Obraji roșii ,ce deasupra lor se aflau câțiva pistrui ce îi definitivau figura. Pieptul ce îi era înfrumusețat de tatuajul din dreptul inimii , care inunda încăperea cu bătăile sale alerte.
Abra îl studia ca pe o operă de artă, având acest prilej în momentul de tăcere ce se instaurase asupra lor. Îl privea cu buzele întredeschise, conștientizând pentru încă o dată faptul că fusese înzestrat cu unele dintre cele mai frumoase trăsături, chiar dacă nu dorea să i-o spună. Înfățișarea îi putea fi considerată monotonă, dar ar fi mințit dacă ar fi zis-o

Își atinse buzele de ale lui. Într-un sărut lung, usturător. Ochii îi avea strâns închişi , ca şi cum magia momentului s-ar fi risipit dacă ar fi încercat să îl privească.
Şi după ceva timp petrecut sub tensiune, aceasta se evaporase. Lasându-i într-un moment de linişte. Cedând amândoi în fața prezentului. Sacrificiul suprem fiind acceptarea slăbiciunilor.

**

Reben profita din plin atenția acordată de către domnişoare. Împărțindu-şi atingerile doritoarelor de senzații. În jurul lui se învârteau tineri care profitau de momentul de libertate , de mintea înțețoşată. Sigur nu ar fi vrut să îşi amintească momentul în care îşi abandonaseră hainele în iarbă.
Interesul îi fu captat în momentul în care o nouă apariție îşi făcuse simțită prezența. Se ridicase zâmbitor de pe marginea bazinului, abordând o atitudine compromițătoare , uşor înțepată.

Figura necunoscută , ce purta o rochie neagră , provocatoare mergea agale prin mulțime. Părul lung, negru îi oferea o alură seducătoare, făcându-l pe băiat să mărească pasul.
Inima încetase să îi mai bată în momentul în care îi analiză chipul. Buzele începând să capete o culoare ce aducea a violet.
Se întoarse pe călcâie, impulsul făcându-l să acționeze. Fugi în căutarea persoanei care avea să îi ofere sprijinul.

- Roan! strigă Zipha, făcându-l pe blond să îşi desprindă buzele de gâtul Abrei. Te poți duce să mai aduci încă trei sticle? spuse blonda spăşită, fiind acaparată de săruturile unui roşcat. -Te rog... îşi scoase ea dinții la vedere.
Băiatul "mârâi" enervat, dar acceptă având şi el nevoie de încă o doză de adrenalină.
Părul blond îi era răscolit, tricoul alb lipindu-se de pieptul său. Înfățişarea acestuia stârnea multe controverse, făcându-le pe admiratoare să se agațe de orice subiect pentru a-i intra în grații.

Reben îl observă pe tânăr la intrarea cabanei. Grăbi pasul, dar picioarele nu păreau a da semne de cooperare, acestea împleticindu-se la fiecare pas.

- Roan! Roan! țipă brunetul sprijinindu-se de umărul băiatului. Este...făcu el o pauză în care îşi trase suflul. - Este aici, Roan.
- Cine, Reben? întrebă arcuindu-şi sprâncenele, ducând la gură sticla de vin. - Cuvinte, Reben! adăugă intrigat.

Brunetul îl apucase de antebraț, fiind străbătut de dorința arzătoare de a da ochii în ochi cu trecutul lui tumultos.
- Deci? Unde este acea persoană? Sigur nu este vorba de vreun paznic al acelui club? întrebă Roan plictisit şi dornic să se întoarcă la Abra.
- Frate, trebuie să mă crezi. În momentul ăsta, nici cea mai tare băutură nu m-ar mai putea băgă în ceață. Sunt complet speriat, spuse trecându-şi mâinile prin păr.
- Cine , Reben? Cine? întrebă exasperat. - Fă-mă să înțeleg! rosti raspicat.
- Este aici, omule. Este... zise , dar nu apucă să îşi termine la timp fraza.

***

- Jade! continua Roan aproape fără glas, începând să respire din ce în ce mai repede.
- Jade. Încuvință Reben fiind complet absorbit şi totuşi enervat de prezența persoanei ce se afla în fața lui.
- Roan ... Reben! zise fata bucuroasă vrând să îşi preseze trupul de ale lor, dar Roan se îndepărtă furios.
Vena de pe gât fiindu-i din ce în ce mai proeminentă, ochii albaştrii prizând o tentă de negru.
Tânăra se aproprie, dorind să îi admire chipul. Aceasta îl privi , compasiunea citindu-se în pupilele ei. De data aceasta băiatul nu mai reacționă împotriva dorinței ei arzătoare de a-l ştii aproape. Închise ochii, relaxându-se sub atingerea ei caldă. Pielea lui fiind străbătută atât de pistrui cât şi de furnicături.

- Roan! se auzi o voce cunoscută din îndepărtare, făcându-l să reacționeze. Deschise ochii, trezindu-se între trecut şi prezent.

Un trecut inocent. Pur. Sincer. Plăpând, ce ar fi putut fi distrus doar cu un singur cuvânt rosti, acesta fiind sub influența unor impulsuri fără stăpân. Un val delicat , controlat doar de atingeri şi săruturi. O persoană ce îl făcea să dorească mai mult din gustul dragostei.

Un prezent aprig. Apăsător. Atât de dornic de a trăi cât mai multe clipe. Intens. Ce ar fi fost capabil să îți fure şi ultima suflare doar pentru a amplifica flacăra ce mistuie în adâncul inimii. Iubitor şi totuşi nemilos. O mare controlată doar de impulsivitate, aceasta oglindind dorința. O persoană ce îi provoacă stări inimaginabile, iubirea adevărată.

- Jade! Spuse Roan complet furat de moment. Abra!

Acesta este capitolul! Emotii, emotii,emotiii! Ce spuneti? Pe cine credeti ca va alege Roan : Abra sau Jade! Va iubim!