O simplă fată

#7

Atunci intră cineva pe uşa, îmi întorc privirea spre uşa şi îl văd pe Josh. N-aveam chef să stau cu el.
Eu :Ok, eu plec.
Vlad :Unde? De ce?
Eu: Mă duc acasă să fac duş.Oricum peste 3 ore te întorci.
Vlad :Da ,bine. Şi când vreau să ies pe uşă împreună cu Anca ,cineva mă prinde de mâna, mă întorc spre el şi văd că e Josh,ceea ce nu mă miră.
Eu: Ce mai vrei? Mă răstesc la el.
Josh :Să vorbim.
Eu: Mda ,vorbim şi apoi îmi spui iar să dispar  nu?
Josh: Nu... Iar atunci îl întrerupe Vlad.
Vlad :Raluca ,îi spun eu ,tu dute acasă.
Eu: Cu mare plăcere. Şi acum plec acasă să fac ce mi-am propus.

La spital

Vlad :Tu tot nu te opreşti?
Josh :Să mă opresc din ce?
Vlad :Din a te droga. Tu nu înţelegi că nu putem să le consumăm pentru că trebuie să le ducem undeva? Noi trebuie doar să le transportăm nu să le şi consumăm şi mai ales că îţi faci rău singur.
Josh :De parcă tu nu ai încercat.
Vlad :Doar am încercat, dar tu eşti deja dependent.
Josh :Asta e strict problema mea, nu a ta.
Vlad :Da dar eşti cel mai bun prieten al meu şi nu vreau să te pierd sau să păţeşti ceva. Şi aşa îi faci rău Ralucăi .
Josh :Ok, ai dreptate o să încerc sã mă las. Dar ţi-a zis ce am făcut.
Vlad :Pai, mi-a zis că o amenintai că o baţi, că o omori dacă iese din camera ei, că îi vorbeai urât şi că daca nu fugea de acasă o omorai în bătaie la cât de nervos erai.
Josh :Doamne ce-am făcut... Pffff chiar trebuie să mă las.
Vlad :Bine că ţi-a venit mintea la cap.
Josh :Mda, tu cum eşti?
Vlad :Bine, mă doare doar pieptul atât. Doctorul mi-a zis că dacă mă aduceau mai târziu era mult mai grav din cauza pierderi sângelui.
Josh :Iai spus Ralucăi cine te-a atacat?
Vlad :Nu. I-am spus că nu ştiu cine a fost deşi ştiu că a fost boul ăla care ne tot ameninţă că dacă nu îl omorâm pe ăla o să ne facă nouă rău.  Se pare că pe mine m-a bifat deja, mai eşti tu cu Max.
Josh :Da, şi de asta mi-e frică. O să trebuiască să îi spun Ralucăi că suntem traficanţi, deşi luăm bani frumoşi.
Vlad :Exact.
Josh :Eu ma duc acasă să discut cu Ralu, îl chem pe Jeremy, ok?
Vlad :Da

Acasă
Dupa ce îmi fac un duş mă îmbrac aşa :

Şi părul mil las pe spate şi mă duc să mă uit la tv. Anca a plecat pentru că avea o cursă. După cam 5 minute intră Josh  şi nu îl bag în seama, dar el se pune în faţa televizorului.
Eu: Să şti că nu eşti transparent. Spun eu ironică.
Josh: Vreau să vorbim . Atunci i-au telecomanda în mâna ,mă dau într-o parte şi închid televizorul.
Eu :Ok, te-ascult.
Josh :Scuză-mă, aseară m-am purtat greşit, nu am vrut, numai că am avut o zi foarte grea şi stresantă, şi nu mai suportam încă un interogatoriu, vream doar să dorm. Te rog iartă-mă. Stau puţin să mă gândesc, mă uitam ȋn ochii lui şi puteam citi vinovaţia şi tristeţea.
Eu :Bine ,te iert dar să nu se mai repete, mai speriat foarte tare .
Josh :Îmi pare rău  nu am vrut şi n-o să se mai întâmple. Şi vine să mă îmbrăţişeze.
Eu: Vrei să ne uităm la un film?
Josh :Daca e comedie sigur că da. Eu îmi i-au telefonul şi caut pe youtube o comedie iar apoi o pun pe televizor. Filmul a fost chiar foarte amuzant şi a durat o ora jumate .
Josh :Şi o să continui să stai cu Anca?
Eu: Da, de ce? Ce are?
Josh :Doar şti şi tu ce comportament are şi că intră mereu în beleli.
Eu: Josh, e una din cele mai bune prietene ale mele.
Josh :Pffff...
Eu: A da, am vrut să te intreb dacă şti un loc unde să mă angajez?
Josh :Să te angajezi?! Zice el destul de iritat.
Eu: Da, ce are? Spun nedumerită.
Josh :Aduc eu destui bani în casă nu e nevoie să te angajezi.
Eu: Da vreau şi eu să am bani mei.
Josh :Am spus că nu te angajezi şi punc. Şi atunci gaşca intră pe uşă împreună cu Vlad.
Eu: Da ce are?
Ruxy: Ce s-a întâmplat?
Eu: Păi eu vreau să mă angajez iar Josh nu mă lasă.
Max :Pai de ce ai vrea să te angajezi dacă Josh aduce atâţia bani ?
Jeremy :Exact, daca aş fi în locul tău aş sta acasă .
Eu :Ştiu şi eu că aduce mulţi bani dar vreau şi eu să am bani mei.
Josh :Raluca, gata, opreşte-te, nu o să te angahezi și gata. Iar atunci mă enervez şi fug sus. Îmi caut telefonul şi o sun pe Anca.

Conversaţie telefonică
Anca :Da? S-a întâmplat ceva?
Eu: Nu, vreau doar să te întreb daca mai e valabilă propunerea cu întoarcerea mea pe pistă?
Anca :Normal că da. Tu chiar vrei să participi dinou la curse?
Eu: Da, se câştiga bine?
Anca: Foarte bine, numai că ar trebui să te antrenezi vreo 3 zile.
Eu: Sigur, deci aşa rămâne, vi mâine să mă iei pe la 3
Anca: ok
Conversaţie telefonică încheiată

Mă întorc şi o văd pe Ruxy la uşă.
Eu: Ai, auzit ceva? Spun puţin stânjenită.
Ruxy: Mda, tot. Nu pot să cred că eşti ...şi fug şi îi pun mâna la gură.
Eu :Te rog nu spune nimănui, nici lui Josh. Spun eu speriată.
Ruxy :De ce?
Eu: Pentru că Josh nu e de acord cu asta, cand aveam 17 ani mă tot certa şi îmi spunea să mă las iar cursele sunt viaţa mea. Să simţi adrenalina când ajungi la 200 km/h, sau când treci linia de sosire şi toată lumea te aplaudă. Îmi pare rău ca m-am lasat.
Ruxy :

Hey, nou capitol, sper să vă placă şi acuzaţi greşelile. 1037  de cuvinte .