O simplă fată

#56

Pov. Ralu

Ajungem într-o anexă şi mă împinge în perete. Vine ameninţător spre mine şi se opreşte la câţiva centimetri distanţă .

Brock : Da tupeistă te-ai mai făcut. Sincer să fiu, dacă aş fi fost în locul tău chiar nu aş fi acţionat aşa, deloc.

Se uită dubios de blând la mine, fapt ce îmi dă fiori. Plănuieşte el ceva. Nu mai am încredere deloc în el. Şi-a pierdut-o demult.

Îşi întinde o mână şi îmi dă o şuviţa de păr după ureche dar nu vreau să mă atingă aşa că îi dau mâinile la o parte.

Brock: Ce frumoasă te-ai făcut. Mi-a fost dor de tine.
Eu: Mi-e chiar deloc.
Brock : Hai că ştiu că mă iubeşti.
Eu: Pe tine te urăsc. Pe Vlad îl iubesc.
Brock : MAI LASĂ-MĂ ODATĂ CU PARAZITUL ĂLA. Pot să îţi ofer mult mai multe decat el.
Eu: Şi cu încrederea cum rămâne, Brock? Mi-ai ascuns foarte multe.
Brock : Am făcut-o ca să te protejez.
Eu: Lasă-mă cu toate astea, m-am săturat de tine!

Pentru o clipă clipă nu e atent şi credeam că e scăparea mea. Am dat să îl ocolesc şi să fug dar m-a prins de gât cu antebraţul şi m-a imobilizat. Mă sărută fin pe gât si mai apoi îmi şopteşte ceva la ureche.

Brock : Ai fost a mea... şi întotdeauna vei fi.
Eu: Te înșeli amarnic.
Brock : Mai vedem noi.

Deodată simt ceva rece pe burtă iar câteva secunde mai târziu o durere insuportabilă îmi cuprinde corpul.

Eu: AHHHHH.
Brock : Aşa îţi trebuie.
Mă uit la burta mea şi văd cum dobitocul ăsta se joacă cu briceagul pe mine. El îmi dă drumul şi eu mă aplec din cauza durerii dar nu stau aşa mult deoarece mă împinge dinou în perete. Mă întorce cu faţa la el foarte brutal şi îmi trage pantaloni jos.

Bătăile inimii mele au crescut pentru că ştiu ce urmează. Nu vreau să fiu jucaria lui aşa că mă împing în el astfel încât cade. Fug spre uşă şi când să ies simt aceeaşi răceală de pe burtă şi la gât. Cu asta mă are la mână. Mă aduce în aceeaşi poziţie la perete şi îşi dă şi el pantaloni jos. Îmi forţez lacrimile să rămână în ochii ca să nu îi arată că sunt slabă, deşi îmi e foarte greu. Eu plâng la nervi iar acum nervi îmi sunt mai mari ca de obicei şi mai e şi frica care îmi creşte cu fiecare clipă.

Brock : Asta îţi trebuie dacă te-ai pus cu mine. Te-am avertizat de atâtea ori prin mesaje dar văd că nu mai luat în seamă.
Eu: Tu erai, idiotule?! 
Brock : Shhhhh.  Şi îmi împinge mai tare briceagul în gât ţâşnind puţin sânge... Nu am vrea ca micuţul ăsta să ajungă la capăt.

Şi îl simt. Îl simt cum mă străpunge. Asta şi-a dorit întotdeauna de la mine. Să mă culc cu el. Nu mă iubea deloc. Cât de fraieră am fost.

Începe să facă mişcări de sus-jos care chiar mă dor. Nu îmi mai pot stăpânii lacrimile aşa că le dau drumul. Ele îmi invadează obrajii iar mai apoi se rostogolesc pe faţă mea până îmi ajung pe cămaşă.

Animalul asta geme de plăcere iar pe mine mă doare. Nu îl mai suport în mine vreau să iasă cât mai repede. Mi-e scârbă să îl văd cum se satisface cu corpul meu provocându-mi durere fizică şi sufletească.

El măreşte ritmul iar mi-e îmi mai scapă câte un geamăt de durere. Zgâriu peretele cu unghiile din cauza asta. Îmi doresc să se termine odată dar el continuă asta până scoate toate vlaga din mine.
Mă strapunge odată cu putere şi iese din mine. Eu gem mai puternic atunci şi mă las încet jos, până ating podeaua.

Brock : Doamne, Baby, ce bună eşti! Eu gâfui apăsat şi îl privesc cu dispreţ.
Eu: TE URĂSC!
Brock : Nu ştiu cum să îţi zic dar ar trebui să te cam obişnuieşti cu asta.