#19

267 12 0
                                    

Când se deschide uşa larg îi văd pe Ryan şi Ema cum se futeau dar când mă observă se acoperă repede.
Eu :Ce naiba faceţi în camera mea?
Ryan :Ăăă,sex... ce n-ai mai auzit de asta?
Eu: IEŞI AFARĂ. El sare repede din pat, se îmbracă şi iese uşor nervos dar nu înainte să îi facă cu ochiul Emei .
Ema: Poţi să pleci ca să mă îmbrac? Spune destul de sfioasă.
Eu: Aşa ai ajuns? Parcă nu mai vrei să auzi de iubire că nu crezi că e adevărată iar tu ce faci?
Ema: Dacă fac asta nu înseamnă că iubesc. Fac asta din plăcere, şi faza cu iubirea se poate schimba dacă chiar îmi dovedeşte că mă iubeşte acel băiat. Deja se răstea la mine şi am hotărât să plec. Eram nervos, supărat şi dezamăgit deşi nu prea înţeleg de ce. Adică ştiu ca se culcă cu băieţi apoi îi lasă cu ochii în soare, de mult dar acum a fost altfel, parcă a căzut tavanu peste mine cand i-am văzut.
Eu :Bine, fie, faci ce vrei. Şi plec, lăsând-o să se îmbrace. Cobor nevos trântindu-mă pe fotoliu oftând zgomotos.
Andrew :Ce s-a întâmplat că ăla a plecat cam nervos şi repede de aici?
Eu :I-am prins pe el şi pe Ema futându-se.
Max: Ok şi de ce eşti aşa de nervos că doar şti că Ema mai face dinastea. Se lasă o tăcere insuportabilă.
Eu: Eu mă duc să mă plimb cu maşina, cine mai vine?
Andrew: Eu, hai că nu mai vreau să stau aici.
Eu: Da ţie parcă îţi plăcea să stai aici?
Andrew: ÎMI plăcea . Şi se uită urât la Ralu iar ea îşi mută privirea .
Max :Hai că vin şi eu.
Eu: Ok, hai. Şi plecăm în garaj după maşină.

Pov. Ralu

Atunci Ema coboară sfioasă pe scări uitându-se prin toată camera.
Eu :Heeeei, să şti că Josh a plecat.
Ema: A, mersi.
Ruxy: Şi ce sa întâmplat?
Ema: Păi ma prins Josh ,cu Ryan şi acum regret .
Vlad :Cred că l-ai rănit pe Josh.
Ema: Cu ce frate? Mă place cumva şi nu ştiu eu.
Vlad :Poate nici el nu ştie.
Ema: Da mă fix, no hai că vă las . Pa.
Noi: Pa. Şi ea iese .
Eu: Şi acum ,ce facem?
Jeremy: Nu ştiu de voi dar eu cu Ruxy plecăm.
Ruxy :Da?! Unde?
Jeremy: O să vezi. Şi se ridică iar ea face o faţă super fericită iar eu îi artă că e fain şi pleacă şi ei.
Vlad :Iar noi ce facem?
Eu: Păi vreau să mă mai plimb prin oraş să îl mai cunosc.
Vlad: Perfect, haide. Şi se ridică în picioare foarte vioi.
Eu: Singură. Iar el face o faţă tristă.
Vlad :De ce?
Eu: Pentru că vreau să stau şi eu singură cu gândurile mele.
Vlad :No bine. Şi îşi dă ochi peste cap.

Plec cu maşina prin oraş. M-am plimbat o grămadă, am făcut multe cumpărături. Oraşul e foarte mare şi frumos. Sunt mulţi oameni agitaţi care nu au timp să stea un minut şi să se uite în ce oraş frumos locuiesc. Deja încep să mă plictisesc dar deodată mi-am adus aminte de clubul de karaoke aşa că decid să mă duc să mai cât.

Când ajung acolo încă erau oameni care aşteptau să urce aşa că mi-am luat un frape şi mă aşez la masa din faţa scenei .Am stat cam 20 de minute ascultând cum cântă cei de pe scenă. Erau destul de buni iar melodiile erau frumoase. Când am văzut că nu mai era nimeni la coadă mă duc şi eu, îi spun dj-ului ce melodie sa bage ,i-au microfonul şi urc pe scenă.

După ce cânt primul vers şi referen, intră Vlad în club şi rămâne mirat când mă vede și se apropie uşor de masa mea uitandu-se la mine iar eu la el, cântându-i .Când am terminat am fost foarte aplaudată. M-am dat jos de pe scenă şi m-am dus la Vlad.
Vlad :Se pare că destinul ne vrea împreună.
Eu :Eu am venit aici doar ca să cânt.
Vlad :Şi eu la fel. Se uită prin împrejur. Aşteaptă aici în picioare. Şi pleacă la masa dj-iului, îi spune ceva apoi urcă pe scenă și începe să cânte uitându-se la mine.


Cu puţin înainte să se termine primul refren mi-a întins mâna şi m-a ridicat pe scenă făcându-mi semn să cânt eu următorul vers şi aşa am făcut .

La sfârşitul cântecul Vlad m-a sărutat, se auzeau numai fluierături şi aplauze pe fundal şi i-am răspuns puţin dar după m-am despărţit din sărut şi i-am tras o palmă iar apoi am fugit în baie. Am stat cam 10 minute acolo şi când am ieşit Vlad nu mai era iar nota de plată era plătită chiar dacă el nu băuse nimic. Mă duc şi îmi i-au lucrurile şi plec acasă sperând că Vlad să nu fi ajuns.

Hey, de aici încet, încet începe acţiunea. Scuzaţi greşelile. 834 de cuvinte.

O simplă fatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum