O simplă fată

#55

Ajungem acasă şi când deschindem uşa casei rămânem muţi. Josh stă în genunchi în faţa Emei şi cu o cutie mică din catifea neagră în care probabil era un inel.

Nu cred că deja a cerut-o. Eu credeam că va face asta peste câteva zile. Mă bucur foarte mult pentru ei dar Vlad cred că încă nu procesa ce se întâmplă.

Oricum ceilalţi nu ne-au observat aşa că ei continuă.

Josh: Vă iubesc pe amândouă la fel de mult şi voi mi-aţi readus fericirea . Tot ceea ce îmi doresc e să am o viaţă liniştită alături de soţia şi copilul meu... Ema, vrei să îmi devi soţie? Ema are lacrimi în ochii de fericire.
Ema: DA!!! Ea sare în braţele lui şi îl sărută. Sunt fericiţi. Se vede asta.

După ce se despart intrăm şi noi doi. Mă duc direct la ei doi şi îi iau în braţe.
Eu : Felicitări!
Ema&Josh: Mulţumim!

După ce toţi îi felicită ne aşezăm pe canapea şi începem să discutăm.
Eu: Tu îţi dai seama că o să fi cumnate.
Ema: Da. Şi o să ne înrudim şi cu Ruxy dacă are ceva planuri Jeremy.
Jeremy: Mda sigur. El şi cu Ruxy sunt cam supăraţi şi distanţi. Cred că s-au certat.
Eu: Da voi ce aţi păţit?
Ruxy: Nimic.
Eu: Ok

Am stat împreună şi am discutat. Josh cu Ema au mai fost la un control şi au aflat că vor avea o fetiță. Sunt atât de bucuroasă. În vreo 6 luni voi avea o nepoţică.

Mă ridic pentru a mă duce la mine în cameră, dar nu reuşesc să fac niciun pas . Simt o durere fulgerătoare care îmi străbate spatele iar apoi acea durere îmi cuprinde tot corpul. Din reflex îmi duc mâna la spate şi mă aşez înapoi pe canapea gemând de durere.
Josh: Ce-ai pățit?
Eu: Ni-ni-mic. Mă doare puţin spatele.
Josh: De la ce?
Andrew: Apăi la cât a călărit-o Vlad aseară, cred şi eu.
Max: Andrew, pe bune acum.
Andrew: Ce e? Nu spun adevărul?
Vlad: NU ,ANDREW! NU-L SPUI. Hai sus ca să te întinzi un pic.

El m-a ajutat să să merg sus unde m-am întins. Nu ştiu de ce m-a durut spatele dar mi-a trecut oricum. Sunt bine acum asta contează.

O aud pe Ruxy de la mine din cameră cum ţipă la Jeremy jos în sufragerie. Au păţit ceva de se ceartă aşa de tare. Cobor la ei pentru ai face să tacă.

Eu: Hoooo mă! Ce aţi păţit?
Jeremy : Iao pe nebuna asta de pe capul meu măcar câteva ore.
Eu: De ce?
Jeremy: Să se limpezească .e nebună. E o nebună geloasă. Mă disperă.
Ruxy: Cine-i geloasă, ma? Las că o să vezi tu.
Jeremy: De câte ori să îţi mai spun că nu am nimic cu aia?
Ruxy: Nu te ascult.
Jeremy: Te rog ia-o. Du-o la o plimbare, la cumpărături, oriunde numai să o aduci liniştită şi să nu mai facă crize.
Ruxy: Laşule! Aşa de repede te descotorosești de mine?
Jeremy oftează şi pleacă sus.

Eu: Ema vi cu noi la mall?
Ema: Acum?!
Eu: Da .
Ema: No bine. Da nu stăm mult.
Eu: Ok. Ema îl sărută scurt pe Josh şi îşi ia rămas bun.
Josh: Stai pleci?
Ema: Da. El se ridică şi o sărută dinou pe Ema iar apoi se apleacă şi îi pupă burtica. E drăguţ dar devine enervant când vezi asta aproape zilnic.

Deşi am spus că nu stam mult, am stat până la 10 noaptea când s-a închis mall-ul. Nu am cumpărat nimic. Doar am fost la restaurant şi am vorbit.

Cum e târziu şi nu mai e niciun autobuz am decis să mergem pe jos până acasă. Oricum nu e foarte departe.

Când treceam pe lângă un parc ne-am oprit pe o bancă din cauza oboselii.
Ema: Vă daţi seama că în câteva luni voi fi şi eu aici cu minunea pe care am creat-o eu şi cu Josh?
Eu: Se vede că eşti foarte fericit alături de el.
Ruxy: Şi eu aş vrea să fiu aşa cu Jeremy.
Ema: Uite, viaţa mea s-a aşezat la locul ei destul de repede ce-i drept dar sunt sigură că şi a voastră se va aşeza şi veţi fi la fel de fericite cum sunt şi eu acum.