O simplă fată

#54

Vlad se întoarce spre mine şi se uită nervos. Şi îl înţeleg de ce. Nici mi-e nu mi-ar plăcea să îl văd că se sărută cu altcineva ,dar ştie şi el adevărul . Ştie că nu eu l-am sărutat pe Andrew dar tot se uita la mine ca un tată care se pregăteşte să îşi certe fiica.

Eu: Ce te uiţi aşa la mine? Să nu te aud că doar şti adevărul. Ai văzut totul şi şti cum s-a petrecut.

Iar apoi plec sus la mine în cameră trântind uşa. Mă asez pe pat iar după puţină vreme intră cineva în cameră dar eu stau cu spatele la uşă şi nu am văzut cine a intrat. Aşa că pur şi simplu iau o pernă în mână şi o arunc în cel care a intrat.

Eu: PLECĂ!!
Josh: Au!.. Nici pe mine nu vrei să mă vezi?
Eu : Scuze. Credeam că eşti Vlad.

El se aşează lângă mine pe pat şi mă trage ca să mă întind la el în braţe. Nu prea am vrut dar tot m-a făcut să mă întind. Am stat câteva minute aşa iar el mă mângâia. E un frate grijuliu chiar dacă în ultima vreme nu prea am mai stat singuri.

Josh: Ce ai păţit gogoșică?
Eu: În primul rând, nu îmi mai spune gogoșică. Iar în al doilea rând, nu am nimic.
Josh: Şi tu crezi că îl păcăleşti pe bătrânul tău frate.
Eu: Siiigur. Moşule. Ce bătrân eşti, cu un am mai mare... Ti dor șalele?
Josh: Da. Nai o cremă pentru asta?
Eu: Nu.
Josh: ...Eşti supărată pe Vlad?
Eu: Nu neapărat. Dar m-a deranjat faptul ,cum se uita la mine. Zici că în clipa următoare vrea să mă certe și nici nu avea vreun motiv. A văzut şi el că Andrew a sărit să mă sarute iar eu încercăm să îl îndepărtez.
Josh: Uite. De când ai venit tu, Andrew şi cu Vlad nu mai sunt cum erau, mai ales de când eşti tu cu Vlad. Andrew te place şi el iar de când sunteţi împreună s-au mai certa şi luat la bataie. Nu e prima dată când se întâmplă... Şti, Vlad înainte era un play boy iar după ce rănea fetele Andrew mereu le consola, şi acum el s-a săturat să tot facă asta mai ales că te place .

Eu: Chiar s-au mai certat din cauza asta?
Josh: Da. Uite nu ai de ce să te superi pe Vlad. El vrea doar să te apere şi să ştie că eşti a lui.
Eu : Şi sunt.
Josh: Păi vezi măi gogoșică. Aşa îmi place să te văd, zâmbind... Auzi? Nu şti din întâmplare ce fel de inele îi plac Emei?
Eu: Nu. Ea nu prea poartă inele.. Stai. Nu cred!!!! Vrei să... Iar el îmi pune mână la gură.
Josh: Sșșșs. Vrei să te audă totă casa?
Eu: Bine. Vrei să o ceri?
Josh: Da. M-am gândit şi cred că aşa e cel mai bine mai ales pentru bebe.
Eu: Ce frumos!!!... Mamei şi tatei le-ai spus?
Josh: Deocamdată nu dar o să le spun... Tu dar crezi că Ema are degetele la fel ca ale tale?
Eu: Cred că da.
Josh: Îmi dai şi mie un inel de-al tău?
Eu: De ce mă, vrei să îl porţi?
Josh: Nu măi. Vreau să ştiu cam cât de mare să îl iau.
Eu: Vai ce romantic eşti. Ţi-ai revenit.
Josh: Mda da. Mai taci.

Atunci se aude un ciocanit în uşă iar apoi prin crapatura mică care s-a făcut când a deschis uşa, Vlad îşi bagă capul timid .

Vlad : Se poate?
Josh: Da mă, hai.

Vlad intră iar Josh se ridică şi eu îi întind un inel . Îl ia şi plecă iar Vlad se aşeză lângă mine.

Vlad : Ce vrea să facă cu ăla. Să îl poarte? Şi mă face să râd iar el zâmbeşte când mă vede.
Eu: Las că o să vezi tu. ...
Vlad: Scuze... Nu trebuia să acţionez aşa... Aveai dreptate. Vream să te i-au la întrebări de ce ai făcut asta deşi eu am văzut tot ce s-a petrecut. Dar eu şi cu Andrew nu mai suntem cum eram. Mereu am senzaţia că se bagă între noi şi mi-e frică să nu te pierd.
Eu: Nu mă vei pierde. Te iubesc prea mult ca să las pe cineva să se bage între noi.
Vlad : Deci, mă ierţi ?
Eu: Nici nu am fost supărată pe tine. El se uită la mine pentru că ştie că nu spun tot. Bine fie. Am fost dar nu mult.
Vlad : Treci încoa.