O simplă fată

#57

Vlad : RUXY, te faci că nu mă auzi?
Ruxy: Nu. Ce vrei să şti?
Vlad : TOT.
Ruxy: Tot?
Vlad : Da tot.
Ruxy: ...Păi dobitoci ăia şi-au batut joc de noi. Pe Ralu am văzut-o când au bătut-o şi...
Vlad : Şi...?
Ruxy: Nu ţi-a zis nimic... Îţi zic eu...

Atunci mă observă şi parcă m-a înţeles doar din privire că nu vreau să îi spună.

Vlad : Ruxy!
Ruxy: Da nu mă mai lua aşa brusc. A fost traumatizant ceea prin ce am trecut noi acolo, crezi că îmi pot aminti aşa repede.
Jeremy: Bă, frate, are dreptate. Dacă Ralu nu îţi spune ea înseamnă că nu e pregătită. Se pare că a afectat-o foarte tare şi îţi va spune când se va simţi mai bine... Uită-te şi la Ema. Se închide în ea, la fel ca Ralu şi nici măcar nu îl lasă pe Josh în cameră. Măcar pe tine te lasă să stai cu ea.
Vlad : Deocamdată.

Nervii îmi sunt întinşi la maxim aşa că mă întorc la mine în cameră trântind uşa după mine şi cel mai probabil trăgând atenția tuturor.

Mă enervează încăpăţânarea asta a lui. De ce nu poate pur şi simplu să mă lase împace să îmi revin? Să diger toată întâmplarea asta şi să o uit. El nici măcar nu ştie prin ce am trecut eu acolo. Că încă mă doare şi e posibil sa rămân marcată pe viţă. Vreau doar să fiu singură şi să mă lase cu toţi împace, dar se pare că Vlad e mult prea încăpăţânat.

Stau la marginea patului cu genunchii la piept uitându-mă în gol ,dar câd el intră mă concentrez asupra lui fapt ce îl face să rămânea împietrit în faţa uşi pentru că am faţa plansă şi nici nu mă uitam cu cea mai mare blândeţe la el.

Eu :Vrei să şti tot? ... Eşti curios, nu? ...Chiar crezi că mă mai poţi ajuta cu ceva? Crezi asta?
Vlad : Da.
Eu: ... M-a violat... Brock m-a violat.
Iar atunci şiroaie de lacrimi îmi curg din ochii pentru că nu am mai spus-o cu voce tare până acum şi mă doare să o recunosc.

Vlad: ADICĂ TE-A AGRESAT?!
Eu: ... Da.
Vlad : DOAMNE! DECI ÎL OMOR! Şi atunci dă cu piciorul în scaunul de la birou încât atunci când atinge podeaua se dezmembrează făcând zomot puternic ,făcându-mă să îmi pun mâinile la urechii.

Eu: Nu mă ajuţi deloc. El vine şi se pune în genunchi în faţa mea luându-mi mâinile într-ale lui uitându-se în ochii mei.
Vlad : Îmi pare rău. Trebuia să am grijă de tine aşa cum ţi-am promis. Să nu las să ţi se întâmple aşa ceva.
Eu: Cred că ar fi mai bine să dormim separat în noaptea asta.
Vlad: Ufff. Dacă crezi că asta de ajută.
Eu: Crede-mă... Nu mai pot să simt pe cineva la spatele meu fără să nu îmi fie frică şi să nu mă gândesc la ce mi s-a întâmplat.
Vlad : ... Ok. Să şti că sunt aici pentru tine. Şi el dă să mă sărute dar mă feresc ceea ce îl întristează dar se conformează şi îşi ia o pătură şi o pernă iar apoi pleacă.

Pov. Vlad

Cum naiba am putut să las să i se întâmple aşa ceva după i-am promis că o să am grijă de ea şi nu va păți nimic. Îl omor pe dobitocul ăla. Cum a putut să îi facă asta după tot ce a fost între ei? Nu are suflet! Nu pot să accept ce i-a făcut. O să plătească pentru asta. O să plătească scump.

Între timp au venit şi Andrew cu Max care cred că vorbeau ceva destul de important cu ceilalţi dar nu bag de seamă. După ce am aflat ce i s-a întâmplat Ralucăi nu mă pot gândi la nimic altceva aşa că mă duc pur şi simplu şi mă aşez pe canapea lângă Josh.

Eu: Te-ai făcut cu coleg de canapea în seara asta.
Josh: De ce? Ce s-a întâmplat?
Max: Te-a dat şi pe tine afară Raluca?
Vlad : Da.
Jeremy: Da ţi-a spus măcar ce a păţit?
Vlad : ... A fost violată.
Josh: CE, MĂ?!
Vlad : Ce-ai auzit! Brock a violat-o iar acum nu mai suportă pe nimeni lângă ea.
Josh: Ăsta şi-o caută rău de tot .
Andrew: Şi o să facem ceva în privinţa asta, nu?
Max: Normal că o să facem.

Pov. Ralu

După minute lungi de stat singură cu gândurile mele simt că îmi crapă capul. Vreau să vorbesc cu cineva aşa că mă duc la Ema.

Bat la uşă iar mai apoi intru înăuntru. Ema stă întrun colţ al patului ghemuită.

Ema: Te-a pus Josh să vi, nu?
Eu: Nu. Vream doar să vorbesc cu cineva.

Mă duc şi mă aşez lângă ea. Arată la fel de distrusă ca mine.

Eu: Eşti bine?
Ema: Nu prea... Josh mă iubeşte ,încearcă să mă protejeze dar nu am nevoie de asta. Am nevoie să fiu singură. Ştiu că şi pe el îl doare că doar el era tatăl lui dar nu ştie prin ce trec eu acum.
Eu: Te înţeleg. Chiar te înţeleg.
Ema: ... Mă simt vinovată.
Eu: Cum să te simţi vinovată? Pentru ce?
Ema: Mă simt vinovată pentru că ... Nu m-am simţit pregătită să fiu mamă . Şi şti cum e , că Dumnezeu ţi le întoarce pe toate.
Eu: Te rog frumos, opreşte-te. Linişteşte-te şi încetează cu prostiile astea... Şi eu am trecut prin ceva groaznic acolo şi nu mă simt bine deloc dar nu e ok să dai vina pe tine. Aşa a fost să fie.
Ema: Uite, ştiu că nu e uşor nici prin ce ai trecut tu şi Brock e un mare dobitoc pentru ce ţi-a făcut dar ,nu e la fel.
Eu : Ştiu că nu e acelaşi sentiment dar nu e bine să te învinovățești pentru că nu te credeai pregătită. E normal mai ales la vârsta ta... Şi tu chiar vrei să te cred că tu nu vreai un copil cu Josh?
Ema: Ba da.
Eu: Păi vezi.
Ema: ... Tu nu şti cum a fost când l-am văzut pe ecograf, când i-am auzit inima bătând. Era parte din mine iar acum nu mai e. Era aici. Sânge din sângele meu.
Eu: O să treacă . E greu dar o să treacă. Trebuie să accepti că nu e vina ta şi lasă-l pe Josh să fie alături de tine.
Ema: Şi tu de ce nu îl laşi pe Vlad să îţi fie alături? Are dreptate ,ştiu asta dar chiar nu pot. E greu dar o să trebuiască să îl las.
Eu: Uff. Mi-e frică.
Ema: Ţi-e frică de Vlad?!
Eu: Da. E greu de înţeles dar da. Îmi e.
Ema: Şti că îţi vrea doar bine.
Eu : Ştiu. Şi Josh vrea la fel.
Ema: ... Vreau să fiu singură.
Eu: Bine. Te înţeleg că vrei asta.

Am plecat şi m-am dus la mine în cameră iar mai apoi m-am culcat.

Peste câteva zile

Sinceră să fiu ,am reuşit să trec peste toată întâmplarea aceea. Nu mă mai gandesc la ea deşi zile bune m-a bântuit. Nu am putut dormi lângă Vlad, nu suportam să mă ia cineva în brate şi stăteam de multe ori singură în cameră.

Acum sunt mult mai bine. Am reuşit să trec peste cu ajutorul lui Vlad, a lui Josh, a fetelor şi chiar şi a lui Andrew. L-a cam deranjat asta pe Vlad dar chiar m-a ajutat. Am devenit mult mai apropiaţi şi mi-a spus că nu mai vrea nimic de la mine că are pe cineva.

Totuşi chiar dacă sunt mai bine tot m-am speriat atunci când Vlad a vrut ceva mai mult de la mine. Pur şi simplu am fugit în baie atunci şi am stat vreo juma de oră. L-am speriat chiar şi pe el cu comportamentul meu dar m-a înţeles până la urmă.

Şi Ema e mult mai bine. A trecut peste faza cu copilul dar ea şi cu Josh au anulat nunta. Au rămas logodiţi dar au zis că e mai bine să mai aştepte ceva timp până la nuntă.

Deodată Andrew intră în cameră speriindu-mă.
Andrew: Gogosica, hai la masă.
Eu: Nu mai îmi spune aşa.
Andrew: De ce? Tu nu vezi că arăţi ca una?
Eu: Of, Doamne!

Câteodată are chef de glume şi mă enervează la maxim. Lui i se pare că arată ca o gogoaşă şi nu e aşa. Întradevăr în ultima vreme am mâncat mai mult şi e posibil să fi pus puţin pe mine dar nici chiar aşa.

Cobor jos la ceilalţi şi mă pun la masă lângă Vlad. Sunt lihnită aşa că imediat ce m-am aşezat m-am pus pe înfulecat dar nici nu apuc să termin ce am în farfurie mi se face rău.
Eu: Trebuie să plec.

Cu toţi se uită ciudat la mine dar eu am luat-o la fugă pe scări până în baie unde am vomitat. Stau câteva minute pe gresia rece din baie pentru am reveni iar apoi m-am dus la mine.

Sper să vă placă capitolul chiar dacă e unul mai trist. 1554 de cuvinte.