O simplă fată

#58

Nu după multă vreme Ruxy intră la mine în cameră şi se aşează în faţa mea.

Ruxy: Ai păţit ceva?
Eu: Nu.
Ruxy: Ai vomitat iar?
Eu: Poate .
Ruxy: Tu ai ceva de tot vomiţi.
Eu: N-am nimic.
Ruxy: Crezi că e posibil să fi...
Eu: Să fiu ce, Ruxy?! Mă cam răstesc la ea pentru că ştiu unde bate şi nu vreau să ajungă discuţia noastră acolo.

Ruxy: ... Să fi însărcinată.
Eu: Crede-mă că nu sunt!
Ruxy: Eu nu cred să Brock s-a protejat.
Eu: Uite, nu îmi amintesc foarte bine seara aceea dar sunt aproape 100% sigură că nu m-a lăsat Brock gravidă.
Ruxy: Atunci... Vlad?
Eu : Doamne, Ruxy!  NU. El s-a protejat mereu.
Ruxy: N-ai vrea să faci un test ca să fi sigură?
Eu : Ruxy, crede-mă nu sunt gravidă. Cu siguranţă nu sunt... Şi vrei să şti de ce? Pentru că sunt pe stop acuma, da?
Ruxy: Scuze, dar chiar îmi fac griji pentru tine. Dacă te-ai vedea cum arăţi. În ultimile zile zici că eşti o fantomă. Esti palidă şi... Abia că te vedem.

Corpul meu e într-o mie de bucăţi în ultima vreme. Acum mi-am adus dinou animte de acea groaznică noapte şi mi se face scârbă de propiul corp. Senzaţia asta nu îmi e străină deloc .

Greața îşi face dinou simţită prezenţa, la fel şi ameţeala. Mă ridic şi mă opresc pe loc strângând din ochi pentru ami reveni iar apoi mă îndrept spre uşă.

Ruxy: Ce ai?
Eu: Mi-e rău... Şi şti şi tu de ce.
Ruxy : Mbine.
Eu: Uite acea seară a fost una dintre cele mai urâte şi vreau s-o uit. Să nu mă mai gândesc la ea. Să o dau uitări ca şi cum nu ar fi existat şi m-ar ajuta dacă nu ai mai aduce aminte de ea.
Ruxy: Ok.

Mă duc direct în baie şi îmi dau cu apă pe faţă să îmi revin sau să îmi vină să vomit ca să îmi trecă dar stau mai bine de juma de oră şi mi se face din ce în ce mai rău .

Nu mai suport şi mă provoc singură să vomit. După mă trântesc pe gresie şi mici lacrimi îmi invadează obrajii.

După ce îmi revin ies din baie şi dau să mă îndrept sprea dormitor dar dau nas în nas cu Vlad.

Vlad : Hey, pitic ,eşti bine?
Eu: Da sunt bine.
Vlad : Eşti sigură?
Eu: Da Vlad, sunt sigură. Pur şi simplu când îi văd faţa încep să zâmbesc. E singurul care nu mă presează cu tot felul de întrebări şi doar îmi este aproape şi mă iubeşte.

Vlad: Nu vi să te uiţi la un film cu noi?
Eu: Bine, hai că vin.

Mergem împreună şi ne aşezăm pe canapea lângă ceilalţi. Imediat iau bolu cu popcorn şi incep să mănânc.

Jeremy : Şi eu mai vreau dacă te intereseaza .
Eu: Păi nu mă interesează. Fă-ţi altele. El pleacă uşor iritat să îşi facă încă o porţie. Nu mă interesează mi-e foame .

Stau şi mă plictisesc de moarte până când telefonul începe să sune şi mă duc în bucătărie ca să vorbeasc la el. Sunt ai mei dar nu am chef să aud tot ce vorbesc ceilalţi .

Conversaţie telefonică

Eu : Hey, mama. Ce e?
Mama: Din păcate ,scumpa mea, nu am veşti prea bune.
Eu: Ce este? Ce s-a întâmplat? Începe să mă îngrijoreze pentru că o aud cum plânge . Mamă ,ce ai păţit?

Mama: Ne scot casa la licitaţie dacă în 7 zile nu ne plătim toate datoriile.
Eu: Cum e posibil aşa ceva?!
Mama: Crede-mă că de vreo 5 luni nu prea ne-am mai permis să plătim aşa că ne dau afară.
Eu: Şi ce o să faceţi?
Mama: Ne întrebam dacă ne-aţi putea primi la voi pentru o vreme până găsim noi ceva?
Eu: Normal că da. Vă putem ajuta cu orice aveţi nevoie.
Mama: Momentan doar cu atât ne puteţi ajuta.