Mission life: Love.(PAAUZAAA)

Capitolul VII

***********Perspectiva lui Ryder*****

Lacrimile isi facusera aparitia. De mai bine de un an nu am mai varsat nici o lacrima, imi facusem o promisiune cu mine insusi.

Nu plange pentru cineva caruia nu ii pasa.

De data asta am simtit nevoia, doar gandul ca ea sa fie suparata pe mine si sa nu o pot revedea ,imi provoca fiori .

Spre surprinderea mea, ea nu isi varsa nervi pe mine, pur  si simplu  statea la fereastra si se uita la apus .

-Iarta-ma All!! soptesc sperand sa ma fii auzit.

Se intoarse cu fata spre mine, buzele noastre facand contact. Sarutarile ei dulci  ma intareau... nu m-am putut stapanii si un sarut suav isi facu aparitia.

Pielea ei fina imi provoaca o stare de liniste, numai la gandul ca nimeni nu o atinge inafara de mine ,si ca o sa o protejez chiar cu ruscul mortii lui Georje , porcul care a atins-o, imi alina gandurile.

Am scapat repede de bluza ei , vazand ca ea mi.a luato inaintea mea ,tricoul meu ajungand de mult pe jos , mainile ei aflandu-se pe pieptul meu care debea asteapta sa fie atinse de mainile ei calde .

Sarutarile mele au continuat pana la sanii, unde am lasat semne foarte evidente, coborand pana la abdomenul ei perfect alintandui pielea catifelata.

Simtind bataia inimi sale mi-an dat seama ca aici trebuie sa ma opresc.Ziua fusese destul de incurcata si nervoasa.

Ea nu ar fii mai rezistat mult, asa ca m-am oprit asezandumi fata pe burta ei , timp de cateva minute am stat acolo ,imbatandu-ma cu  caldura emanata de corpul ei.

Capul meu  este atins de mainile ei firave, luandu-l intr-e degetelele ei si aducandul la aceasi inaltime cu al ei.

Ochii ei  ma priveau insistent ,mii de sentimente trecandu-mi prin fata ochilor. Energia pozitiva care ne inconjura pe amandoi ma inviora.

- Dece ai facut asta?

-Ce? intreb confuz.

-Dece ai sarutat-o pe roscata aia?

- Nu eu am sarutat-o sa avantat asupra mea si m-a luat prin surprindere. E vecina de la 4  am avut mai de mult o seara petrecuta impreuna si crede ca  acum suntem impreuna.

-Bine...pot sa te mai inteb ceva?

-Intreaba-ma orice iubito.

--Dece te ai schimbat?

- Erau murdare hainele, si trebuian sa fiu si eu la moda, nu?

-Vorbesc serios.

- Nici eu nu stiu, ca sa nu mai fiu acel ratat, care nu mai suporta sa se ascunda  de cei mai mari ca sa nu fie batut sau mai rau...

- Imi pare rau.

- Nu ai pentru ce iubire sa iti ceri scuze.

-Imi pare rau ca te- am judecat, credeam ca ai facuto pentru popularitate...

- Ca am ajuns pana in punctul in care sa fiu respectat chiar si  cei mari, asta a fost o pura intamplare.

- Bine.

- Stiu ca am gresit, iarta-ma!! Iarta-ma te rog!!

- Cat de mult as vrea sa fiu suparata pe tine, nu pot..

- Te iubesc!

Nu am mai auzit nici un raspuns de la ea. Capul ei era asezat pe pieptul meu, puteam simti  respiratia ei greoaie cum, incet incet se calmeaza.