-Dacă aş muri, ai muri şi tu cu mine?
-Da.
Ce e moartea? E doar o suferinţă fizică sau poate o etapă în care sufletul evoluează? Cert e că o să ne despartă, că pielea o să-mi devină albă, o să încreţească cu tot cu riduri şi cu vene mov, prea mov, încât se văd prin pielea transparentă. Rece, foarte rece, un trup îngheţat, o piele lucioasă, o privire sticloasă, pupilele se pierd, retină nu îmi redă nicio imagine. Sunt un cadavru! Şi mi-ai promis că ai să mori cu mine! M-ai părăsit, m-ai lăsat singură... încă eşti acolo, undeva, şi m-ai lăsat singură în propria călătorie. Nu, nu exagerez, n-a fost o rugăminte, a fost o nevoie. O lacrimă se prelinge pe obrazul stâng... n-o simt, dar o văd de undeva de sus! Încă o secundă şi mi-aş fi luat adio…
