Intr-o zi din decembrie 1980, intr-un cartier din Chicago, trei baieti, Steward, Alex si Nick, impreuna cu cea mai buna prietena a lor, Grace, se hotarasc sa mearga in conacul parasit de langa iazul in apropierea caruia locuiesc.
Se spune ca acesta ar data inca din anul 1701, fiind locuit 15 ani la rand, dupa care nu s-a mai stiut nimic cum ca ar fi inca locuit, deoarece era darapanat si foarte vechi si nimeni nu indraznea sa il renoveze.Toti oamenii de acolo se fereau sa treaca prin fata conacului, deoarece se spunea ca acolo a fost demult, pe acele pamanturi ‘’blestemate’’, un centru pentru copiii orfani, care ar fi luat foc nu se stie din ce motiv. Oamenii ce locuiesc in apropierea conacului spun ca, deseori, in noapte, se aud rasete a mii de copii din interiorul conacului si voci stranii sau rasete diabolice, altii spun ca se vede de la ferestrele vechi ale balcoanelor inguste care stau sa cada, lumini care se aprind si se sting, desi nu exista niciun mijloc de electricitate in conac.Altii mai spun ca in curtea vesnic intunecata si sinistra a conacului ar fi fost ingropate persoane vii de acolo, se mai spune ca ar fi avut loc mii de crime, violuri si sinucideri, dar niciodata pana acum nu si-au gasit autorul si au ramas un mister…oare va putea cineva vreodata sa dezlege misterul ‘’conacului bantuit’’ din Chicago?
Vineri, 21 decembrie, 1980, ora 00:02. Cei patru prieteni verifica in fata casei lui Steward sa nu le lipseasca ceva:lanterne, aparate de fotografiat.Apoi, acestia se indreapta spre dezastru…. copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo. aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei.Ii considerau lasi.In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern. Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau nori.Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta, se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi.O lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde, prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii.Intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr-o bezna de nedescris.Nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani.
-Haideti, ce, deja v-a cuprins teama? Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta! spunea Nick, care si el tremura foarte tare.
Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte.Cei patru sunt cuprinsi de spaima, dar se uita atent.
-Leaganul acela..cineva se leagana in el! spuse Alex, cu o voce tremurata si ingrozit de ce vedea
-Dar nu e nimeni in leagan. poate e vantul.Of, ce fricos esti, spunse Steward, care si el tremura de frica
-Hai sa mergem! propune Nick
-O clipa, eu nu merg nicaieri..recunosc ca mi'e frica, prefer sa raman acasa, sa dorm.
Nick il trase de maneca, spunandu-i:-Doar nu vrei sa le spun tuturor cat de frica iti e si ca ai fugit la mami de frica unor fantome idioate..nick incepuse sa rada cu rautate. Alex, neavand de ales, li se alaturase si incepura a pasi pe scarile abrupte, luminate slab de lanterna veche a lui Steward.La fiecare pas in fata simteai ca poti sa cazi in curand, iar scarile scoteau un zgomot infiorator atunci cand paseai pe ele. Tuturor le e frica desi nu vor sa recunoasca.Nick facuse un pas gresit, si o scandura se rupsese.L-a speriat de moarte zgomotul facut de ruptura scandurii!
