ACUM 100 DE ANI
Tragedia de la Castelul Sacre Demonio..
Era o noapte furtunoasa de de iarna....o atmosfera in care se putea simti mirosul mortii.....de ce era totul atat de alb, intr-o lume atat de neagra...
-Alice! Aliceeeeeee!!!!!!! Inceteaza! Da-mi drumul, nu am sa-ti dau voie sa faci o asemenea gresala!!!!!
-Intelege Ecaterina...totul s-a intamplat din cauza mea..satul....oamenii..castelul...totul e distrus din cauza incompetentei mele...Un monstru ca mine...nu merita sa traiasca...
-Soldat nemernic,da-mi drumul! Alice! Alice, te rog! Te rog nu face ast.....a.....
Totul s-a terminat....sangele tasni din pieptul ei ,muradrind peretii albi...Alice inchise ochii si se prabusi scaldandu-se in propriul sange...Ultimele ei cuvinte care se regaseau pe buzele ei pline de sange au fost..."E O GHICITOARE......BLESTEMATA........FARA ...DE .....SFARSIT......SALVEAZA-MA......."
Sangele ii era mult prea rece...mult prea rosu .....chipul ei era mult prea linistit.....zambetul..ei...era........mult prea bland si sincer..pentru un mort...
-Alice! Trezeste-te...te rog...nu muri....Alice!!!!
Alexander! Da-mi drumul! Te implor.....
-Doamna...nu se mai poate face nimic, sa mergem, in curand focul se va extinde....
-Dar Alice e...
-Alice e moarta!!
-Ce..........? A-Alice....e imposibil....
In acea zi Alice a fost condusa spre lanturile mortii, iar blestemul a primit un nou pion spre ghicitoare....nu am putut crede adevarul..nu mi-am putu imagina ca Alice si-a luat viata cu propriile maini intr-un mod atat de crud....
Din acea zi ,eu Ecaterina Sabriel....am descis sa dezleg blestemul...insa pretul pe care urma sa-l platesc pentru dezlegarea ghicitorii era unul...mult prea mare....
IN PREZENT....:
-Hei Beatrice...
-Da surioara?
-Cine este aceast Alice, despre care scrie in jurnalul bunicii si despre care...spuneai ca vrei sa o salvezi......?
-Nu stiu sigur..dar in jurul splendorii ei sumbre ...e atata melancolie....
-Ce vrei sa spui..?
-Bunica vorbeste foarte frumos despre ea, o descrie fiind o femeie frumoasa, care emana fericire, care facea fapte bune..purta mereu alb, o descrie ca fiind ingerul ei micut..
-Cum adica..
-Era cea mai buna prietena a ei, doar ca o considera sora ei..Bunica a fost foarte apropiata de Alice..
-Tot nu inteleg ceva..
-Ce anume, Victoria?
-Beatrice! Nu inteleg de ce vrei sa salvezi pe cineva care e mort de mai bine de 100 de ani..e moarta..
-Nu e moarta....
-B da!!! De ce insisti sa salvezi un mort?!
-Pentru ca asa simt...
Si astfel cele doua surori isi facura bagajele, isi luara adio casei in care au petrecut atat de multe momente frumoase cu mama lor....care acum era doar un oribil cadavru descompus ce pazea...casa...si incepura calatoria spre iad.
Acea calatorie spre eliberarea unui suflet blestemat era inceputul sfarsitului.
