Ultimul Cantec (Capitolul I partea a doua)
In acel moment Sofia (mama lor) scapa farfuria din mana si se intoarse ingrozita si totusi nervoasa ,plina de furie si ura catre carte....
-De unde naiba..voi copii incompetenti ati scos tampenia aia blestemata...
-Mama vroiam sa te intreb (spuse speriata Beatrice)
-Fa liniste copil netrebnic!!!
-Plecati din fata ochiilor mei!
-Dar mama..
-Acum!!!!
-Beatrice...ar fi mai bine sa plecam un timp..
-Dar mama e...
-Stiu , vino!
..............................
Fetele au decis sa stea un timp in camera lor discutand despre carte, erau foarte atrase de toate secretele ce se ascundeau in carte mai ales de un pasaj extrem de interesant...
-Uite aici scrie ceva...pare a fi un fel de incantatie..
-Mai bine nu o citi
-Victoria, nu mai fi asa o fricoasa nu are ce sa se intample
-Dar adu-ti aminte cum a reactionat mama, era speriata si in plus deja s-a intunecat...e infricosator..
-Uite scrie ceva in latina...
-Ce inseamna?
-Nu stiu ,hai sa vedem ce se intampla daca citesc
.-Nuu!! Cum poti fi atat de nepasatoare!!
-Si daemon, qui eam maledicere problema meo portem illum et mors mortem dare veni et anima, et affer ad mo schimpul dolor scire volo.Lucifer!!!
-......ce ai facut..? (spuse Victoria speriata)
-Stai linistita , vezi? nu s-a intamplat nimic
Insa, dintr-o data totul se schimba in jur...usile s-au blocat si au inceput sa se auda sunete voci si urlete, urme de amprente insangerate, au inceput sa se faca simtite pe pereti oglinda era plina de inscriptii.....insa totul se opri brusc si usile se trantira de perete, fetele au figit la parter ,in jos pe scari cautandu-si mama...insa ceea ce au vazut cand au ajuns jos era ceea ce avea sa le schimbe intregul decurs al vietii de acum in colo...
Mama lor zacea intr-o balta de sange cu ochii larg deschisi aproape sa iasa din orbite si gura cusuta, lasand tot odata loc viermiilor ce ieseau siroi din cadavrul ei...
Victoria lesina, iar Beatrice a icremenit pe loc. Fiorii ii urcau pe sirea spinarii, iar chipu ei expunea tot mai mult groaza la vederea amplificarii unui corp din umbra...era o femeie frumoasa....imbracata in negru cu un chip feeric ,si ochi blanzi...care se apleca incet spre ea si ii soptise la ureche pe un ton de comanda "Dezleaga trecutul acel trist si blestemat, dezleaga ghicitoarea de care eu nu am fost in stare sa trec.....elibereaz-o pe Alice.."
Acea noapte cu luna plina, acea noapte furtunoasa de iarna, avea sa fie inceputul unei lungi calatori catre abyss.
