#2# Oare știi totul despre Familia Creepypasta?

16 - Even P.O.V

   Am iesit si eu din biroul lui Rollman si am urmat-o pe Raven. Am oprit-o, punandu-i o mana pe umar.

   - Ok, nu o sa putem face aproape nimic, iti dai seama, nu?

   - Nu. Putem interveni. Chiar daca avem alta treaba, mai exista oameni care se pricep la supraveghere. Deci, dupa ce il anuntam pe tata si ii aratam inregistrarea apelului, vom participa la ancheta.

   Avea un ton foarte hotarat. Si avea si dreptate. Puteam sa punem pe altcineva, dar noi nu eram tocmai "documentati" in domeniul disparitiei subite. Mai ales ca ceva era cu adevarat neobisnuit aici. Pisisica aceea era dubioasa.

   - Inregistrare? intreb.

   - Da. Orice apel se inregistreaza automat in memoria calculatorului lui tata. Nimic nu se pierde.

   Ok, asta nu stiam. In 19 ani cat am stat aici nu am stiut asta. Credeam ca trebuie sa faca cineva ceva, cu calculatorul, sa se conecteze la telefon..... Credeam ca e mult mai complicat. Uff... Chiar ca e mai priceputa.

   Am mers pe hol pana in fata unei usi, pe tablita metalica a acesteia, scriind: "Laborator". Hmm... Aici am fost cred ca o singura data in toata viata mea. Raven nu statu pe loc, ci deschise repede usa, trantindu-mi-o direct in nas. Am stat o clipa nemiscat, dupa care Raven o deschise din nou si, chicotind, imi tinu usa ca sa intru.

   Da, mai fusesem o data aici. Eram foarte foarte mic. Imi aduc aminte doar de niste aparate uriase, care mie mi se pareau fara folos. Probabil ca tata imi explicase, insa acum chiar nu aveam nicio idee. Recunoscusem numai microscopul, de la prima vedere. Da.... Cu el am mai facut cunostinta la liceu.... Oh, liceul!.... A trecut numai un an, si mi se pare deja un secol. A trecut ca un fulger. Nu imi facusem prieteni. Lipseam atat de des... Nu prea aveam nevoie saparticip la ore, avand in vedere ca aproape de fiecare data veneam la sectie si faceam de 5 ori mai multa informatica decat acolo....

   - Tata, asculta aici! il lua prin surprindere Raven pe tatal ei.

   Deschise inregistrarea. Vocea directorului era mai infundata decat cea de la telefon. Si la fel si a lui Raven. Eu eram in spatele ei, ascultand si eu odata cu Rollman si mama, care parea ca isi roade pluverul.... Ma intreb ce o stresa. Apoi am observat aparatul urias din stanga ei. Dupa placa din sticla verde de pe acesta, si ecranul negru ce se oprise la un anumit nume, mi-am dat seama ca ori este cel care detecteaza amprentele cuiva, ori sangele. Apoi am vazut lama. Mama facuse ce i-am zis. Insa nu avea de ce sa fie speriata. Doar daca..... Daca erau amprente pe lama. Asta nu insemna ceva bun. Puteau fi ale Melanyei. Sau ale altcuiva.

   - Cand a sunat? intreba Rollman.

   - Adineaori, raspunse scurt Raven si inchise aparatul de inregistrare. Este o urgenta. Trebuie trimise-

   - Stiu ce am de facut! ii spuse acesta ridicand tonul. Sunt sef aici, am trecut prin multe la viata mea, si stiu ce trebuie facut in astfel de cazuri! Voi doi, copii, va veti continua treaba, fara a va impacienta. Totul este sub control.

   Raven se dadu un pas in spate, vizibil iritata. Probabil nu se asteptase ca tatal ei sa reactioneze asa. Ca sa fiu sincer, nici eu. Insa era totusi un adult trecut de 40 de ani. Stia ce face. Poate doar ca a avut o toana. Dar noi nu am pomenit nimic de panica.

   - Domnule Rollman, interveni mama. Dar, daca va ocupati de noul caz, ce veti face cu acesta?

   Rollman parea ca se impotmolise. Era deplina tacere in camera. Pana si omul de la aparat se oprise din ceea ce facea, asteptand raspuns. Eu, in locul lui, as amana cazul lui Raccoon. Macar pentru moment.

   - Mi se pare foarte usor, incep eu. Cazul lui Raccoon poate fi amanat si se poate incepe ancheta cazului de furt subit. Cat despre lama, asta se poate rezolva repede. Aflati ale cui sunt amprentele si il incatusati.

   Dupa ce am vorbit, am observat-o pe Raven care avea o fata increzatoare, probabil fiind de acord ca opinia mea il va convinge pe Rollman.

   - Ce stii tu, baietas? ma intreba pe un ton sarcastic. Stiu foarte bine ce am de facut! Noul caz va fi rezolvat dupa ce finalizam pe primul! Nu incepem mai multe. Cazul Raccoon, este in plina desfasurare. Dar ai dreptate in privinta lamei. O vom rezolva rapid. Dar acum, la calculatoare cu voi! Nu vreau sa mai aud nimic! Aveti o treaba de facut, o duceti pana la capat!

   Atunci, am facut ceea ce mi-a venit pe moment, fara sa ma pot controla. L-am scuipat intre ochi. In primul rand, nu poate abandona un caz urgent, iar in al doilea, unde ii sunt manierele?! De cand sunt eu "baietas"?! Parca eram "Domnul Even"!

   - Even! Ce e asta?! ma certa mama, dar nu am mai bagat-o in seama.

   - Even, haide, imi spune aproape soptit Raven si ma trage dupa ea afara pe usa.

Author P.O.V:

   Doamna Craft era multumita de fiul ei, insa instinctele de mama au facut-o sa il certe imediat ce a vazut gestul facut de el.

   - Va rog din tot sufletul sa il iertati fiul meu! spune aceasta pe un ton plangacios. Nu stiu ce l-a apucat!

   - Nu e nicio problema, ii raspunse Rollman pe un ton calm fortat, scotand din buzunarul sacoului o batista cu care se sterse pe nas. Revenind la amprente, ce scrie acolo, Crowl?

   - Layla Craft, domnule, raspunse omul de la aparat.

   Doamna Craft incremeni. Era imposibil ca tocmai ea sa fi atins, chiar si din greaseala lama. Avea manusi si penseta in mana! Era clar o greseala!

   - Domnule, asa ceva este imposibil! Va jur! Eu nu as fi putut sa ating acea lama! Aveam manusi in maini si am ridicat lama cu penseta! Domnule, va rog!

   - Tocmai fiul tau a spus ceea ce este cel mai corect! vorbi tare si raspicat Rollman, uitandu-se la podea.

   - Domnule, va rog! Va jur ca nu am atins-o! Nici pe fata, nici lama!

   - Vinovatul va fi incatusat, nu-i asa?

   - Cer o proba ADN! Sa va dovedesc ca nu eu am fost!

   Rollman statu o clipa pe ganduri. In acest timp, domna Craft se stradui sa nu planga, uitandu-se la Crowl, care parea neutru. Probabil ca era obisnuit cu faze dintr-astea.

   - Foarte bine! accepta Rollman. Vom face o proba ADN. Crowl, te rog!

   Dupa ce au intrat intr-o camera separata, toatal intunecata, singura sursa de lumina fiind a unui ecran cu leduri de pe o masa din mijlocul camerei, doamna Craft a fost obligata sa isi puna cele doua palme pe aceasta. O dunga de lumina verde fosforescenta ii trecu peste maini, scanandu-i-le. Crowl puse lama langa palmele doamnei Craft. Dupa care citi de pe acelasi ecran:

   - Amprentele sunt identice, domnule, confirma acesta.

   Doamna Craft isi lua mainile de pe ecran si facu ochii cat cepele. De data aceasta nu isi retinu lacrimile. Nu intelegea nimic. Nu intelegea ce se intamplase. Daca intr-adevar ea fusese, de ce nu isi amintea sa fi pus mana pe lama?

   - Ce spuneai? intreba ranjind Rollman.

VA URMA

    Ei bine, dragi cititori, ce parere aveti de acest capitol? Presupun ca deja va-ti obisnuit cu personajele, nu? Ma bucur ca va place si ca votati. Nu stiu exact cand voi pune urmatorul capitol, dar e clar, aceste capitole se vor cam termina cu suspans..... Sunteti curiosi sa aflati ce se intampla in continuare?...