Mă holbam la Raccoon, mai exaxt la rana ei, care se vindeca vizibil. În numai un minut nu se mai zărea nicio urmă de sânge. Poate ca până acum tot improvizaserăm și nu ne ținusem de plan, dar acum, când în sfârșit îl respect, ce se întâmplă? Raccoon nu moare! Atunci cum să îi pun capăt zilelor? Cum mor niște spirite??
M-am uitat o clipă la mâna de pe burtă. Nu era foarte pătată de sânge. Vesta ținuse destul de bine, chiar dacă glontele a reușit să mă lovească. Durerea cea mai mare era în picior. Acolo mă înțepau parcă o mie și una de ace în același timp.
Am dat să mă ridic din moloz, sprijinindu-mă de o bucată de perete, dar nu am reușit - peretele a căzut și s-a prăvălit la picioarele mele, lăsând în urmă o mulțime de praf. Am tușit puternic, dar totuși am reușit să mă ridic.
Dar, peretele prăbușit nu lăsă numai praf. În fața mea, împrăștiate, rafturile unei biblioteci încă încercau să susțină cărțile. Deși praful încă nu se risipise, aveam cum să recunosc, chiar și de la o poștă cărțile pe care le zărisem acum ceva vreme în urmă. Aceeași editură apărea pe toate coperțile: Wattpad.
Ce faci când te afli într-o situație extremă, în care ai nevoie de un răspuns și nu reușești să îl deslușești, și descoperi o bibliotecă secretă despre care știi că e foarte ciudată? Cauți răspunsul prin cărțile ei, duh!
Ideea nu fu foarte greu de pus în aplicare. M-am trântit în genunchi și am început să caut ceva care să aibă legătură, cava semnificativ, care măcar să îmi dea o opinie.
Am răvășit rafturile mai mult decât erau, dar nu am găsit nimic. Multe cărți erau povești, povestiri, legende sau romane. Nicio informație, nimic.
Am găsit ceva de dragoni, 'Dragonpedia', dacă nu mă înșel, dar nimic nu a fost folositor. Am oftat dezamăgită. Nimic din toate astea nu era de ajutor.
Mi-am rupt o mânecă din bluză și mi-am legat-o în jurul taliei, ca să nu mai țin cu mâna rana. M-am ridicat în picioare și am început să șchiopătez spre locul acțiunii. Trebuia să văd ce vruse Raccoon să facă.
În curtea Conacului se potoliseră apele. Mulți dintre participanți stăteau întinși pe jos, unii morți, unii încă agățându-se de ultimul fir de viață, iar alții zvârcolindu-se în dureri groaznice. Printre aceștia pot să îi menționez și pe creepupastas. Raven stătea ascunsă după o mașină. Părea că plânge. Jeff încă zăcea pe jos, alături de Rollman. Nu se mai zărea niciun om pe acolo, dar Kate și câțiva minioni de ai lui Raccoon încă se mai luptau. Se părea că și ei se regenerau odată ajunși sub forma umană.
M-am uitat încă o dată în jurul meu. Moarte, moarte și iar moarte. Totul se lega de cuvântul acesta. Până la urmă toți ajungem să murim, nu-i așa? Până și creepypastas.
Soarele era puternic în acea zi, iar bălțile de sânge nu făceau decât să reflecte razele direct în ochii mei. Dar ceva totuși reflecta mai mult decât celelalte. M-am uitat cu ochii mijiți într-acolo și am văzut ceva metalic pe jos.
Raccoon nu se zărea pe nicăieri, în contrast cu cuvântul zilei de azi. Poate nu vă vine să credeți, dar chiar am ajuns să mă întreb de ce încă mai trăiesc. Deși de fiecare dată îmi dau motivul - răzbunarea - ceva mă face să cred că totul e în zadar.
Terenul de luptă era gol, cu excepția mea și a lui Kate. Eram singurele încă în picioare. Totul în jur era înconjurat de aura morții, dar eu nu eram scârbită. Nici tristă. Eram furioasă. Furioasă pe toți cei care îmi uciseseră persoanele dragi pe nesimțite, cu sânge rece.
Acel ceva metalic continua să îmi sâcâie ochii. M-am îndreprat spre el și l-am
apucat de pe jos. Punga din aluminiu a lui Rollman! Am tras de marginile sigilate, până s-au rupt. Înăuntru se afla alt lucru metalic: o lamă de cuțit. Dar oare o fi doar o lamă normala?
Kate mi se alătură.
- Melanya... tu știi ce e aia?
- O lamă de cuțit.
- Ce fel de lamă?
Atunci am realizat motivul pentru care Rollman adusese această pungă cu el. Adusese lama CC-ului! Dar oare funcționează și pentru spirite?
- N-ai vrea mai bine s-o încerci? vocea care se auzi îi aparținea luiu Even.
Am privit cum acesta se apropia de noi, părul lui fiind acoperit de moloz, exact ca și hainele. La auzul lui, Raven ieși de după mașină și sări la Even, îmbrățișându-l strâns. Aceasta încă continua să plângă, chiar dacă o făcea pe tricoul lui Even. Pierderea ei era mare, dar nu o putea egala pe a mea. Probabil de aceea se dusese prima dată la el. Și el suferise de pierdere de tată.
Chestia era că Rollman stătea chiar la picioarele noastre... la fel și Jeff.
- Măi, măi, măi! Reuniune de prieteni, huh? se auzi vocea amară a lui Raccoon.
Mi-am pus lama cuțitului la elasticul pantalonilor și mi-am tras bluza deasupra. Raccoon nu văzuse nimic. M-am întors cu fața la ea. În sfârșit, o înfruntam față în față.
Ochii ei negri și reci mă fixau, dar nu mă intimidau, și se părea că nici Raccoon nu era prea stresată de faptul că era depăsită numeric.
M-am prins și de ce.
- Stai exact acolo și nu mișca, îmi spuse în timp ce își încărca pistolul cu gloanțe veninoase.
Nu aveam niciun gând să ascult de ea. M-am apropiat în grabă, scoțând lama de cuțit și fiind cât pe ce să i-l înfig în gât, dar ea deja trase. Am închis ochii și m-am oprit, scăpând lama.
Am stat câteva secunde așa, așteptând durerea, care după câte se pare nu venea. Am deschis ochii și m-am uitat în fața mea: Raccoon șutase peste umărul meu stâng... în Kate. Automat, ca un reflex, mi-am mușcat buza de jos și am vrut să sar la beregata lui Raccoon, dar aceasta mă împinse pe jos. Even se ascunsese după o mașină, făcându-și mustrări de conștiință.
- Nu te credeam așa de proastă, spuse Raccoon punându-și platforma bocancilor pe gâtul meu. Trebuie să înțelegi că nu mă poți ucide. Nimic nu mă poate omorî. Oricum nu îmi mai pasă ce îți spun acum. Vei muri imediat, te vei alătura dragului și iubitului tău Jeff. Presupun că ast-
Raccoon se întrerupse brusc. Nu am reușit să deslușesc foarte bine prin jur, căci lumina mă orbea, dar am reușit să o simt pe Raccoon - om căzând peste mine. Dar presiunea ei nu dură mult. Se evaporă, ca prin minune, și mă lăsă pe jos, cu ochii în soare.
M-am ridicat în capul oaselor și am văzut-o pe Raven ținând lama de cuțit cu ambele mâini, pătată de sânge. Ea...o omorâse pe Raccoon?? Nu am putut decât să casc gura până în pământ.
Următoarea fază chiar a reușit să mă facă să zâmbesc. Even apăru de după mașină și o luă pe Raven în stil mireasă. Dar nu se opri aici. Buzele celor doi s-au lipit într-un sărut. Dar zâmbetul meu era unul amar. Amar deoarece simțeam că nu am voie să zâmbesc într-o astfel de împrejurare. Ultimele evenimente au fost șocante. Într-un fel, pot spune că Dumnezeu mă urăște.
Mai târziu am aflat că celelalte spirite ale naturii care rămăseseră fără stăpân erau ca și pierdute. Se bazau cu totul pe un șef care să îi coordoneze. Au venit și ne-au spus că pot înviia o persoană moartă, căreia să îi dea sufletul lui Raccoon, și astfel și puterea de a se transforma într-un raton.
Ideea mi s-a părut foarte încurajatoare în legătură cu moralul. Dacă tipii ăștia vorbeau serios, atunci aceasta era șansa mea să... Stai. Jeff și Kate erau morți. Amândoi. Dar puteam înviia o singură persoană.
Atunci chiar mi-au dat lacrimile, mai multe decât oricând. O prietenie nu poate fi înlocuită, dar dacă aș alege Jeff, aș câștiga în sfârșit iubire... pe cineva care să mă iubească, după moartea părinților mei. Dar totul s-ar putea destrăma deodată, ceea ce nu este valabil la prietenia mea cu Kate.
- Alegerea vă aparține, spuse Phish.
Even și Raven s-au uitat la mine. Da. Alegerea îmi aparține. Deci am ales...
CITEȘTI
#2# Oare știi totul despre Familia Creepypasta?
Fanfiction*FINALIZATA* Salut! Eu sunt Electronic Knife. Ce sunt? Un creepypasta. Tot ce imi amintesc este ca m-am trezit ca dintr-un somn adanc, cu dorinta de razbunare pe cei care m-au tradat. Am tot curajul sa ucid pe oricine imi iese in cale. La Conac mai...
