#2# Oare știi totul despre Familia Creepypasta?

4

   Era o zi insorita de vara, numai buna de iesit in oras.... La crime.
   Dupa "supita" lui Slender, cu siguranta aveam nevoie de niste aer curat.
   Cat ai clipi, eram in fata portii Conacului. Drumul prin padure imi era bine cunoscut, desi nu imi amintesc sa fi parasit Conacul pana acum. Speram doar sa nu dau de The Rake. Am auzit ca e o creatura cheala, canibala, care mananca creepypastas. Ew.
   Urmam directia Sudului ca sa ies din padure. Nu ma abateam de la o linie dreapta, care ma conducea exact spre iesire. Bine, poate doar ca sa nu ma trantesc de vreun copac...
   Imi era destul de greu sa ma strecor printre frunzele mari si verzi ale copacilor. Noroc cu CV. (Adica Cutitul Virtual, ca doar ce putea sa insemne?!)
   Cum mergeam prin padurea deasa, calcand cu grija pe pamantul putin reavan de la ploaia de ieri, aud un fel de marait in spatele meu.
   Am hotarat sa il ignor, crezand ca e doar Smile care se luase dupa mine.
   - Haide Smile, iesi din tufis, ca te-am vazut! ii spun plictisita fara a ma opri, insa.
   Maraitul nu se oprea. Totusi era ceva in neregula. Niciodata nu l-am auzit pe Smile maraindu-ma. Totusi m-am intors sa vad ce patise. I shouldn't have done that. (Replica lui Ben la pers. I😂)
   Un monstru care mirosea a peste stricat sari pe mine si ma darama. Eu am tipat speriata. Ma tinea cu ghearele de umeri, aatfel incat nu puteam face nicio miscare. Insa el ridica i mana sa ma zgarie. Atunci am scos cutitul si i l-am infipt in umar. In zadar.
   Creatura era si mai furioasa, se ridica pe picioarele din spate si isi ridica mainile, pregatit sa ma atace din nou. Eu am incercat sa ma trag de sub el... Si atunci s-au auzit doua focuri de arma din spatele meu. Din instinct, mi-am acoperit capul cu mainile.
   Monstrul zbiera in ultimul hal si fugi in tufisuri, lasand o dara de sange in urma.
   Cand am observat ca eram in siguranta, m-am ridicat si m-am uitat in spate. Un tip brunet tocmai fugea. Ne, ne, nee!! Il prind eu!
   Alerg repede si sar pe el, doborandu-l la pamant. Il tineam la pamant. Ii cazuse din mana un pistol, eu uitandu-ma sa vad ce marca. Era pistol de politie.
   - Nu, te rog! Nu imi face rau!! Nu ma omori, Melanya!!! incepu el sa planga dand din cap intr-o parte si in alta.
   - Melanya?! De unde stii de numele asta?! Si tine-ti capul nemiscat!!
   - A-adica... Electronic Knife, se corecta tipul, de data aceasta cu capul drept.
   - Deschide ochii! ii ordon eu.
   Brunetul, prima data nu a vrut.
   - N-nu ar fi trebuit sa ma vezi... Si n-nu pot sa deschid ochii...
   - De ce?! Vrei sa scot cutitul?! il amenint.
   - Nu, nu, te rog, nu!! se planse el. Doar ca nu am voie sa fiu aici... A fost doar o greseala...
   - Cum adica nu ai voie?
   In timp ce vorbea, am ibservat ce dinti imaculati avea. Nu stiu de ce, dar fata lui cerea pumni.
   - Ok, m-am saturat de tacerea ta! Deschide ochii sau te omor!
   El facu ce i-am zis. Deschise pe jumatate un ochi, dupa care pe amandoi. Avea ochii gri....
   - Cine esti si de ce esti aici? il iau la interogatoriu.
   - Iti spun acum... Nu am voie sa iti spun nimic despre mine si nici macar nu trebuia sa stii ca exist. Doar lasa-ma liber, ai incredere in mine! Fac parte din trecutul tau, atat iti pot spune daca tot m-ai intalnit... Imi pare rau.
   Eu priveam in tot timpul asta confuza. Ceeeeeeeeee?..... Nu intelegeam ce voia sa spuna.
   - Ok, esti ciudat. Ma sperii, ii spun eu rece si ii dau drumul. El fuge cat de repede putu, pierzandu-se-n desisul verde al padurii.

   Nu avea ligica ce spunea tipul ala. Cred ca doar a inventat o scuza ca sa scape, desi nu aveam intentii sa il ucid. In primul rand, eu nu am un trecut. Apoi, de ce mi-ar cere scuze?! Cu ce mi-a gresit?! Tipul ala era chiar ciudat.

   Imi ajunsese aventura pe ziua de azi. Nu mai aveam chef sa dau iarasi de The Rake. Da, mi-am dat seama ca ala e el si ca nu pot scapa din ghearele lui. Am urmat inapoi drumul, mergand de aceasta data spre Nord. Acum stiam exact pe unde sa merg, deoarece bocancii mei lasasera urme adanci in noroi. Insa urmele mele erau acoperite de alte urme de bocanci.... Mai mari.
    Totusi, The Rake nu purta bocanci. Si urmele pareau proaspete. Dar am observat ca acele talpi ciudate se indreptau in alta parte. Sa ma aventurez intr-acolo? Nu as fi implinita daca nu as merge!
   Cat mai silentios, scot CV-ul si pasesc exact pe urmele faptasului. Acele urme treceau printr-un tufis. Eu, ca sa nu fac zgomot, l-am ocolit, lasand urme pe langa el. Urmele se pare ca mai continuau adanc in padure. Eu continuam sa calc exact pe urme, cu CV-ul pregatit si cu ochii in patru. Nu se auzea niciun zgomot.
   Deodata pasii au inceput sa fie la distante mai lungi unul de celalalt, iar urmele un pic mai scurte, de parca posesorul lor ar fi alergat. Alerg si eu, pana ma opresc brusc. Auzeam niste zgomote in fata mea. Instinctiv ma ascund dupa cel mai apropiat copac, cu respiratia taiata, ca sa pot asculta. Se auzeau urme de pasi in noroi. Se pare ca il gasisem. Ma uit sa vad cine era. Avea gluga trasa. Pregatesc cutitul. Astept un moment, dupa care ies din ascunzatoare, gata de atac si strig:
   - Stai pe loc.... JEFF?!
   Cand am rostit ultimul cuvant tocmsi descoperisem ca il urmaream pe "colegul" de camera. Ce sa caute aici?! Si de ce ma urmarise?!
   - Ce cauti tu aici?! il intreb surprinsa si un pic suparata.
   - Pai... Cum sa zic... Ma duc sa ucid un brunet, raspunse Jeff.

   

Coincidenta?...