Era noapte tarzie. Cerul negru era luminat de stelele micute si albe (si rosii si albastre). Luna era din nou plina, mai galbena ca niciodata.
- Am ajuns.
Even isi deschise ochii buimac. Se pare ca adormise pe parcusul drumului, care durase cam 15 minute.
- Deja?
- Da.
Even parasi masina neagra si i se alatura lui Raven in mersul ei prin padure, pe drumul spre Conac. Lasasera masina parcata la marginea padurii. Era bine ascunsa de civilizatie, dar nici chiar in fundul padurii, incat nici ei cu GPS-ul sa nu o gaseasca.
Pamantul era inca umed. Pare ca lumina nu a reusit sa treaca de crengile incalcite ale copacilor. Frunzele erau agatate de ramuri, cateva dintre ele fiind pierdute printre trunchiurile groase de arbori.
Era destul de rece afara, si drumul nu tocmai scurt. De asemenea, nu se vedea nimic in bezna. Even a fost nevoit sa aprinda lanterna si sa lumineze drumul. Ah, porcarie de lanterna chinezeasca! Lumineaza ca un licurici!
- Nu ai alta mai buna? se interesa Even lovindu-si de palma lanterna. Asta nu merge.
- Nu. Dar sa stii ca exista si la telefon.
- Consuma baterie.
- Atunci te descurci asa.
Raven ii smulse lanterna din mana si isi continua drumul, lasandu-l pe Even in intuneric. Acesta incerca sa recupereze distanta alergand pana la Raven.
Peste ceva vreme de mers, in fata celor doi tineri se infatisa Conacul. Era neschimbat. Cu exceptia ierbii care crescuse pe nesimtite, profitand de caldura de afara. Gardul era tot daramat intr-o parte, intrarea fiind printr-o bucata in care nu exista o granita.
- Nimeni nu intra aici.
O voce spulbera linistea noptii.
- Mai, mai, mai! N-o fi chiar Even? Baietelul lui sefu'?..
Aceste vorbe fiind urmate de rasete ironice.
- Ti-am zis, ii sopti Even lui Raven.
- Si de ce ma rog ai indraznit sa vii?
Raspunsul insa nu veni. Vocea inca era necunoscuta, ochii celor doi nereusind sa observe vreo silueta. Raven indrepta lanterna spre locul din care presupunea ca vine vocea.
- Ok, am venit sa va cerem o favoare.
Urma o clipa de tacere.
- De fapt, este o favoare si pentru voi.
Tacere.
- Iesiti odata de unde v-ati ascuns! Nu aveti curaj sa ne priviti direct in ochi??
Se auzi un ras zeflemist. Dar, chiar si asa, dupa trunchiul negru al unui copac (exact cum banuise Raven) isi facu aparitia Eyeless Jack.
- Ce revedere placuta, rosti Even ironic.
- Unde e Jeff? inteba acesta ignorand replica sarcastica a lui Even.
- Nu stim.
- Vreti o favoare? Vorbiti.
- Nu stim, asta e adevarul, repeta Raven.
- Si va asteptati sa va cred?
- Doar nu crezi ca putem rapi un criminal, nu? Hai serios acum, avem nevoie de o ascunzatoare pentru cateva nopti!
Even insa nu era tocmai de acord. Dar nu scoase niciun sunet.
- Ce se intampla aici? se auzi o voce feminina din spatele lui E. Jack.
CITEȘTI
#2# Oare știi totul despre Familia Creepypasta?
Fanfic*FINALIZATA* Salut! Eu sunt Electronic Knife. Ce sunt? Un creepypasta. Tot ce imi amintesc este ca m-am trezit ca dintr-un somn adanc, cu dorinta de razbunare pe cei care m-au tradat. Am tot curajul sa ucid pe oricine imi iese in cale. La Conac mai...
