#2# Oare știi totul despre Familia Creepypasta?

6

   Fara a mai cere vreo explicatie pentru starea in care se afla Jeff, am plecat spre Conac. Le simteam privirile uimite ale lui Even si Jeff in ceafa, insa am plecat hotarata, astfel incat sa scap de nesuferitul sentiment de "prea multa atentie nefolositoare".

   Am ajuns repede la Conac, deoarece ma miscasem chiar foarte repede si poate si datorita furtunii de ganduri. Adica totusi, de ce apareau atat de brusc astfel de sentimente si senzatii de.... déjà vu. Dar hotarasem sa alung acele ganduri... ciudate, si sa imi vad de obisnuita mea treaba....

   Am urcat in camera mea si m-am asezat pe pat, incepand sa ma gandesc cum as putea sa rezolv problema de dubla camera care ma enerva in ultimul  hal. Insa nu am avut prea mult timp la dispozitie, deoarece Liu intra in camera... pe usa mea.

   - Iesi afara!! Iesi afara!!! Nici macar nu ai batut!!!

   - La camera mea? intreba el smechereste.

   - Asta este camera mea! Camera ta si a lui Jeff este pe partea cealalta! ii strig eu si arat cu degetul spre cele doua paturi dezordonate ale lor.

   - Las-o balta! Am venit aici cu un motiv! incepu Liu si se apropie de mine.

   Sincera sa fiu, nu mai voiam sa il alung, deoarece privirea lui am fermeca.... Avea niste ochi atat de verzi... Si se uitau exact la mine! Nici nu observasem cand s-a asezat pe pat langa mine.

   - Deci, am ceva sa iti spun, incepu el serios.

   Oare ce? Ca ma place??? Asta ar fi minunat!!

   - Ummm.... Melanya?

  - Ah! Da, ce e?

  - In legatura cu toate chestiile ciudate pe care le tot spun cei de la Conac...  Stii ca sunt false, nu? Adica cum ca ai avut o viata anterioara... Trebuie sa ma crezi. Ei... doar te confunda. Tu nu esti decat Electronic Knife, si atat.

   Parca imi venea sa il cred, dar atunci mi-am amintit de Even. Asta ar fi o coincidenta prea mare ca sa nu fie reala, nu-i asa? Adica am avut o viata anterioara... si apoi mi-am amintit de o persoana pe care nici nu o cunosc, ba chiar din contra, au aparut si niste sentimente fata de acel tip..... Il uram oare intr-o viata anterioara? Si cum sa fi trait atat? Cine stie ce varsta aveam inainte? Daca totusi era adevarat ce spunea Liu... Ce dovezi are?

   - Si de ce crezi asta? il intreb eu impotriva vointei mele, deoarece eu voiam sa cred ca tot ce spunea el e adevarat...

   - De ce?! De ce ai crede toate prostiile pe care le scot pe gura tipii astia?! Crezi ca nu te cunosc perfect? De cand esti la Conac te stiu! Si esti de multa vreme. Aici te-ai nascut!

   - Si atunci de ce sunt creepypasta? Cum am devenit? Toti ceilalti au o poveste, o legenda in spate, care i-a determinat sa fie ce sunt! insist eu, dar inauntru eram furioasa ca il contrazic.

   - Esti ca Judge Angel, nu ai o poveste. Asa te-ai nascut, spune el cu o voce blanda si se apropie si mai mult de mine.

   Putea sa aiba mare dreptate... si totusi, ceva nu se lega in spusele lui... Nu avea motive si pentru lama din spatele meu, sau pentru armele mele! Nu imi amintesc sa mi le fi facut eu! Este o tehnologie prea avansata ca sa fi stiut eu sa construiesc asta!
  
El se apropia foarte mult de mine. Ma gandeam ca poate voia sa ma convinga ca el are dreptate, prin slabiciunea mea pentru el.... In niciun caz ca ar putea sa ma placa...
  
- Cat despre arme, sa zicem ca noi ti le-am facut. De ce? Ca sa ai si tu ceva special... Iar lama din spatele tau.... A fost o incercare nereusita a tatalui tau sa te ucida... Eu te-am salvat, imi picura in ureche Liu.
  
Trebuie sa recunosc, avea talent la hipnoza si avea motivatie pentru toate.... Mai putin pentru Even. Liu era atat de aproape de mine, incat ii puteam simti respiratia fierbinte in gatul meu....
  
- LIU!!! se auzi vocea lui Jeff din pragul usii mele.
 
Liu se indeparta rapid de mine, nu inainte sa imi sopteasca: "Nu stii de la mine".