The only way to survive

11.

Just stop your crying
It's a sign of the times
We gotta get away from here
We gotta get away from here
Just stop your crying
It'll be alright
They told me that the end is near
We gotta get away from here

Just stop your crying
Have the time of your life
Breaking through the atmosphere
And things are pretty good from here

Remember, everything will be alright
We can meet again somewhere
Somewhere far away from here

              - Sign of the times

•Jessica•

     Transpirația curgea pe mine șiroaie. Era cu adevărat liniștitor, dacă pot să spun așa, să mă răzbun pe sacul de box. Mă antrenez cât mai mult posibil, și nu pentru a fi pregătită pentru orice, ci pentru descărcarea care îmi dă voie s-o fac. Era același sentiment ca și atunci când mă antrenam ca să dau în armată. Un sentiment care răspândea bucurie dar în același timp tristețe.

  - Mai tare! urlă Mason.

     Nu am vrut niciodată să par nemulțumită de ceea ce am dar nu mi-a fost ușor să-mi trăiesc viața. Tot ce vreau să realizez acum, e să-mi răzbun mama. Au trecut câteva săptămâni de când am avut gândurile acelea și de când mi-am făcut un scop, o țintă, o misiune. Oamenii se schimbă dar nu complet.

     Când a rămas Luca peste noapte nu a fost deloc cum mă așteptam. E ciudat de liniștitor să simți o greutate caldă să-ți apese pe pântec. Am incercat sa fiu rece și distantă dar el nu a observat asta și tot încearcă să se apropie de mine. Oare chiar îi pasă sau doar se preface?

     Nu l-am putut lăsa pe Alex să se întoarcă în casa in care s-au întâmplat acele lucruri. Nu m-aș fi simțit împăcată cu mine însumi să-l las în locul in care puteam murii.

     Chiar dacă Jeremy mi-a forțat mama să stea cu el și m-a luat pe mine de lângă familia în care ar fii trebuit să cresc, nu-i țin ranchiună. Într-un fel nu aș avea de ce. Da! A dus la moartea mamei mele dar m-a crescut ca un părinte normal și m-a ajutat.

  - Voiam să te anunț! spune făcând o pauză pentru a mă oprii să-l ascult. Vom avea un fel de bal in care se adună familiile noastre și aliații, mâine seară. Luca mi-a zis că deja ți-a ales rochia.

  - Ok! spun în timp ce îmi dau jos acele mănuși care îmi lăsau degetele libere. Mâinile mele erau aspre, pline cu zgârieturi și puțin sânge dar mie îmi place să le văd. Știu, în felul ăsta că, nu mă voi lăsa ușor strivită și omorâtă.