Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 2- M-a salvat?

Stăteam pe locul din dreapta al pasagerului uitându-mă pe micuța fereastră cum ne îndepărtam din ce în ce mai mult de oraș, voiam înapoi, la prietenii mei, la viaţa mea, am oftat profund, nici nu știam ce voi face în continuare, de ce sunt obligat să fac asta, nu mai am nici un ban, toate conturile îmi erau închise, voi depinde doar de el? Eu nu depind de nimeni. Oricum, el chiar crede că o să fac ca el? Nici gând, eu nu ascult pe nimeni, fac ce vreau, când vreau și așa o să rămână mereu, mie nu îmi schimbă nimeni viaţa!

—Nu va schimba cu nimic faptul că te gândești la toate porcăriile, i-am auzit vocea calmă și serioasă.

—De unde ști? L-am întrebat uitându-mă la el curios.

—Obersv cum te strâmbi ca o maimuţă pe cale de dispariție și mă gândesc că nu te gândeai la ceva frumos.

—Nu o să mă schimbi niciodată. I-am răspuns sec.

—Asta sună ca o provocare, iar mie întotdeauna mi-au plăcut provocările, răspunse cu un mic rânjet în colțul gurii.

—Aha.. cum spui tu. I-am răspuns plictisit, ochii mi se închiseră ușor pierzând contact cu orice era în jurul meu.

***

Mi-am deschis ușor ochii dând de o lumină puternică și un albastru deschis, stai, de ce văd nori? M-am frecat mai bine la ochi și am observat că defapt mă uitam pe o fereastră, mi-am întors capul în direcția opusă observându-l pe Zenon care era concentrat la ceva pe laptop, eram într-un avion, ah da, normal că eram într-un avion, doar nu trecem oceanul cu mașina, dar stai, eu cum am ajuns în avion dacă am dormit în tot acest timp?

—Um, Zenon? L-am întrebat uitându-mă pierdut la ecranul laptopului.

—Da Jayden?

—Cum am ajuns aici?

—Pe sus. Răspunse scurt continuând să tasteze.

—Cum adică pe sus? L-am întrebat încruntându-mă.

—Simplu, acum gata cu întrebările aiurea că am treabă.

—Ce treabă?

—O treabă, acum lasă-mă.

—De ce?

—Doamne! Ești așa enervant mereu?! Te-am luat în brațe pentru că dormeai dus.

—Hmm, cam 20/24 sunt la fel de enervant, și să nu mai faci asta.

—Și alea 4 ore cum de nu ești? Întrebă ridicându-și o sprânceană îs sus.

—Atunci dorm. I-am răspuns simplu.

—E bine de știut, dar din câte văd nu dormi doar 4 ore pe zi, ai dormit 8 ore.

—Ce?! Cum adică 8 ore? L-am întrebat uimit.