Jayden pare un băiat normal, provenind dintr-o familie respectabilă de miliardari, dar obișnuit cu străzile, dealerii de droguri și marile benzi de mafioți ai orașului Las Vegas, fiind singurul fiu al familiei Ivory, părinţii săi nu au ce să-i facă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Stăteam în pat uitându-mă roșu oftând, trebuia să renunț? Era prea bun, mai bun ca mine? Nu m-am lăsat în faţa nimănui, nu a fost nimeni niciodată mai superior în faţa mea, până să-l cunosc pe omul ăsta, ce are el și nu am eu, probabil el ar răspunde cu "creier", dar gândesc și eu, nu sunt așa cum crede el, doar că noi avem vieți diferite, nu-l înțeleg, deloc, de ce nu vrea să mă lase în pace, ce interes are, îmi vreau viaţa înapoi, nu mai suport așa, dar nici la închisoare nu vreau să ajung, și tot ce ar trebui să fac ar fi să-l ascult, dar eu nu ascult pe nimeni, am făcut în tot de auna ce am vrut, și acum se găsește el să-mi schimbe viaţa, pentru că e mai inteligent ca mine? Și ce dacă, eu tot nu renunț, cine se crede să îmi spună ce să fac, nu e șeful meu, vreau doar să fiu lăsat în pace, știa că am să plec știa tot ce făceam, aveam un gps mic prins de tricou pe interior, auzise tot ce am vorbit cu Alan iar când ieșisem din casă, ieșise odată cu mine dar pe alt drum iar când îl cunoscusem pe Alan deja știa tot ce are de făcut, știa cum va decurge tot planul, chiar nu mai pot să fac absolut nimic din cauza lui, nu pot să stau liniștit singur fără să apară el? Ce soluție aș avea să fie bine, niciuna, vreau acasă, dar nu pot, îmi vreau viaţa înapoi iar asta e imposibil, nu vreau să mă schimb.
—E frumos tavanul? Te uiți la el de o oră. Auzisem o voce de lângă mine, i-am aruncat o privire scurtă după care mi-am îndreptat-o din nou spre tavan, era la câțiva centimetri de mine, avea treabă pe laptop, ce treabă, doar el știe. Nu i-am răspuns, era o cauză pierdută, nu avea rost, dar nu renunț, orice s-ar întâmpla tot nu renunț în faţa lui.
—Mai frumos ca tine. I-am răspuns sec neluându-mi privirea de la tavan.
—Ah, se pare că am concurență dacă îți place tavanul mai mult decât pe mine.
—Îmi place orice mai mult decât tine Zenon, și parcă aveai treabă de ce nu mă lași?
—Am terminat, spuse întorcându-se pe burtă cu faţa spre mine și băgându-și braţele sub pernă, mi-e somn, poți măcar pentru două ore să nu faci porcării și să nu te mai încurci cu alţi mafioți? Chiar nu mai am chef să omor pe nimeni, sunt obosit. Stai, două ore o să pot să fac absolut tot ce vreau eu? Cared că sunt cel mai fericit în momentul de față.
—Nu voi face nimic stai liniștit. Am spus radiând de fericire, însfârșit fără el!
—Dacă stau mai bine să mă gândesc nu prea aș face asta, la cât de idiot ești, mă aștept la orice din partea ta, poate îmi spargi dracu' vreo mașină sau poate îți trece vreun gând handicapat să iei elicopteru', doamne, cum să te las singur, n-am înnebunit încă.
—Oh haide, nu fac nimic rău, vreau doar să mă plimb puțin, fără mafioți fără droguri, te rog! Chiar voiam să am și eu puțină liniște și relaxare fără să-mi strice el chefu.
—Bine, dar ai grijă, spuse adormit închizându-și ochii. M-am dat jos din pat grăbindu-mă să ajung în camera din sticlă, ajungând în locul dorit voiam să iau un ferrari dar ceva îmi atrase atenţia, era un buton roșu mic pe care nu îl mai văzusem, pe acea rampă în spatele lamborghiniului de poliție, am apăsat pe el iar în secunda următoare peretele din sticlă de întoarse cu tot cu rampa și mașină, lăsând la vedere o cameră plină de arme pe toate părțile, cred că tocmai am ajuns în rai, câte secrete mai avea casa asta oare, sub fiecare armă era o plăcuţă aurie pe care scria numele acesteia, erau atât de frumoase, am luat un sniper și m-am îndreptat spre o ușă care era în faţa mea, ușa dădea într-o grădină imensă unde erau mai mulţi manechini cu ţinte, deci era un loc pentru antrenament, cât de tare, am început să trag în toate ţintele, nu eram profesionist, dar eram bun, nu mai trăsesem cu o armă de ceva timp dar adoram să fac asta, bine, mi-ar fi plăcut mai mult dacă în loc de manechini erau persoane reale dar asta e partea a doua. Am pus arma la loc, intrând înapoi în cameră de sticlă și luând ferrari-ul pe care îl alesesem, era adevărat în mare parte ce spusesem, nu aveam de gând să mă mai întâlnesc cu mafioți, că nu voiam să moară toți pe rând, dar mă plictiseam și trebuia să fac ceva, i-am dat un mesaj lui Alice să vină cu River în Thassos pentru că mă plictiseam, și voiam să facem ceva, și am o idee cam ce aș vrea să fac, probabil că nu este o idee bună dar merge.
***
—Jayden, ești sigur că vrei să facem asta? Întrebă Alice strângând mai tare de volanul BMW-ului ei, lângă ea eram eu iar pe cealaltă parte River cu încă trei băieţi din The Vipers.
—Mai sigur ca niciodată, i-am răspuns pregătindu-mă să pornesc de pe loc, eram în aeroport, iar mașinile erau așezate în linie, cine termina primul trei ture de aeroport câștiga 100.000 de dolari, nu era o sumă prea mare, oricum organizasem cursa mai mult pentru distracție, eu eram cu ferrari-ul de mai devreme, Alice cu BMW-ul ei i8 de un roz pal iar capota era placată cu diamante, River era cu un Bucatti Veyron iar cei trei se pare că aveau Lamborghiniuri dar în culori diferite, în faţa noastră era o tipă blondă îmbrăcată în roz, părea destul de sexy, așteptasem cu nerăbdare semnalul pentru a porni de pe loc, tipa începu să numere "3...2...1...START! " nici nu apucase bine să termine cuvântul că deja băgasem piciorul în accelerație pornind cu viteză, eram în spatele lui River, se descurca bine, dar nu la fel ca mine, în mai puțin de 30 de secunde eram deja în faţa lui, ajunsesem la a doua tură, iar dacă o făceam pe a treia câștigam, unul din The Vipers era în spatele meu, nu îl cunoșteam, probabil era un membru nou având în vedere că știu toți membrii, era aproape să mă întreacă însă nu reuși, eram tot în faţa lui iar asta era ultima tură, ceva nu era în regulă se apropia din ce în ce mai mult de mine iar distanța dintre noi nu era mai mare de 20 de centimetri, acceleră brusc intrând în mine din plin, ultimul lucru care mi-l amintesc e că eram în aer iar când mașină făcu contact cu asfaltul tot ce mai vedeam în jurul meu era negru pierzând orice contact vizual cu realitatea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ce părere aveți? Oare ce reacție va avea Zenon după toate cele întâmplate. :>