Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 13- Nu mai merge!

Un miros puternic de medicamente și un sunet ascuţit mă făcu să-mi deschid ochii, eram într-o cameră albă, cu cât îmi obișnuiam ochii mai mult îmi puteam da seama ce se întâmplă, eram într-un spital, ah, urăsc locul ăsta. În dreapta mea stătea Zenon pe un alt pat iar lângă încă cineva, era un bărbat înalt purta un sacou albastru iar în dreapta avea niște medalii, cu siguranţă avea legătură cu el.

—Montgomerry, ce cauți aici? Întrebă Zenon ridicându-se încăput oaselor.

—Și eu mă bucur să te văd Zenon, spuse bărbatul zâmbind fals, în ultimele luni Zenon nu ai mai luat nimic în serios, nu te-ai mai ocupat de niciun caz, îţi trimiteai oamenii să facă totut în locul tău, iar la ultima misiune în care se pare că ai dat greși, nu ai avut niciun partener, iar acum încep să văd care este problema, continuă aruncându-mi o privire plină de dezgust, nu mă privește viaţa ta personală Zenon, dar am făcut niște mici cercetări, Jayden Ivory, fost membru al clanului The Vipers, diler de droguri, arme și unele atentate și în traficul de carne vie, acest om trebuia băgat demult în închisoare, acum Zenon o ultimă întrebare, ce cauți cu un astfel de om? Ne-ai pus pe toţi în pericol, l-ai adus într-o misiune secretă, ce urma, să-l aduci în academie?

—Ascultă, nu-mi pasă ce crezi tu, sunt cel mai bun și o ști bine, mă ocupam de Jayden de ceva timp, îl ajutam, iar acum, nu se mai droghează, nu mai are anturaje, e un alt om.

—Ce ești Zenon, o dădacă sau un agent FBI? De mâine îţi vei lua cazurile în serios, nu-mi pasă ce vei face în continuare cu acest băiat, într-adevăr de obicei mafioţii erau lăsați pe mâna ta, iar eu în locul tău aș acționa corect, altfel pe lângă că vei fi concediat, vei fi și arestat.

—Bine, îţi va părea rău crede-mă pe cuvânt, stai liniștit, mă voi ocupa de tot. 

—Mereu ai fost un încrezut, dar vei cădea în curând, spuse ultimele cuvinte după care ieși pe ușa salonului.

—Sau probabil ţi vei fi cel care te vei trezi cu un glonţ în cap, spuse după care se dădu jos din pat, își dădu jos halatul spitalului și se îmbrăcă în mai puțin de un minut, îmi aruncă hainele mele spunându-mi să fac la fel, l-am ascultat, știam că are ceva de gând dar nu știam ce, am ieșit pe ușa salonului cu el înaintea mea, se pare că era ceva urgent, coborâsem câteva scări după care ieșisem din spital, acum observasem că suntem în Seattle din nou, Zenon dădu un telefon, nu înţelegeam ce vorbește sau cu cine datorită zgomotului traficului și pentru că vorbea mult prea rapid. În câteva minute opri lângă noi un Sedan negru cu geamuri fumurii, îmi făcu semn să intru în spate iar el intră în faţă.

—Nu credeam că-mi vei cere vreodată ajutorul, se auzi o voce masculină și cunoscută, începând să chicotească.

—Mai taci Kovu, vreau doar să ne duci până acasă, cu taxiul am fi ajuns mâine, și e urgent.

—Oh, ce s-a întâmplat?

—Tâmpitu' de Montgomerry, știe despre Jayden, și trebuie să rezolv asta înainte să îmi facă probleme, ști că e idiot și are filme în cap, cică ar trebui să-i fiu recunoscător că am scăpat atât de simplu, dar lasă că se trezește el cu un glonţ în cap, spuse încleștânduși pumnii.

—Ia-o ușor amice, ești cam încordat, spuse oprind în faţa casei lui Zenon.

—Merci Kovu, spuse dând mâna cu el ieșind din mașină, l-am salutat și eu urmândul pe Zenon. 

—Uite ce e Jayden, ști foarte bine ceea ce s-a întâmplat acolo, probabil acum ţi-aș spune că nu mai merge și că asta a fost, dar nu pot și chiar dacă aș vrea, nu aș avea cum, ţi-am făcut o promisiune pe care nu o regret. Totuși am mai avea o șansă.

—Ce vrei să spui? L-am întrebat încruntându-mă. Se duse în dormitor căutând ceva și se întoarse cu un stick. 

—Acest stick are capacitatea de aţi șterge cazierul, totul absolut tot ce ai făcut rău până în prezent va dispărea, nimeni nu va mai avea nicio dovadă că tu ai fost vreodată mafiot, sau dealer sau orice altceva, nu te oblig să-l folosești, dar asta e singura șansă pentru a avea o viaţă cu mine, acum tu decizi ce vrei să faci în continuare.

—Și dacă nu o fac? 

—Tu îţi vei vedea de viaţa ta în continuare, vei pleca înapoi în Las Vegas la părinţii tăi, iar eu îmi voi lua cazurile în serios și îmi voi vedea în continuare de viaţa mea, probabil ne vom mai întâlni, dar rar, foarte rar, nu voi mai avea timp de nimic, dar voi găsi unele ieșiri între luni și ne vom putea vedea vreo două zile.

—Nu vreau să te văd două zile odată la trei luni Zenon, am spus uitându-mă în ochii lui, era serios.

—Știu Jayden, nici eu nu vreau asta, dar nici nu vreau să te oblig să-ţi lași viaţa, totul pentru mine.

—Viaţa mea nu e nimic fără tine, nu mai vreau să cheltui bani aiurea, să mă implic în curse de mașini ilegale sau să ies prin cluburi de lux, pentru că sunt singur Zenon, și toate sunt degeaba, acum sunt cu tine, și au fost cele mai frumoase luni din viaţa mea, și restul vreau să le petrec tot cu tine, dramatizasem puțin știu, dar în mare parte era adevărat ceea ce spusesem, nu voiam să-l pierd, am întins mâna iar el îmi dăduse stick-ul, m-am așezat pe canapea aprinzându-i laptopul, am accesat niște site-uri după care am introdus stick-ul, îmi arăta că va mai dura 25 de minute până când toate datele vor fi șterse și totul va fi în regulă.

—Mulţumesc că ai făcut asta pentru mine, spuse luându-mi mâna și lăsând un mic sărut pe aceasta.

—Am făcut asta pentru noi. 

Noul capitol e gata! Sper să vă placă deși mi se pare cam plictisitor, dar capitolul următor cred că va fi interesant.  :>