Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 15- Tehnologie avansată.

În urmă cu câteva minute eram cineva, să zic așa, probabil că după cele întâmplate majoritatea prietenilor mei mă vor urâ, nu mai sunt printre ei și nici nu voi mai fi, am un cazier curat, și acum, ce urmează? Ce ar trebui să fac, să urmez o școală, o facultate, să-mi fac o viaţă nouă? Îl iubesc pe Zenon, dar sper să nu regret asta, și el a făcut acelaș lucru pentru Andreas și nu a regretat chiar dacă s-au despărțit, îi place ceea ce face și e bun în asta, doar că eu am fost problema de la bun început, de atunci nu și-a mai luat cazurile în serios iar asta se va schimba, eu nu mai sunt o problemă, nu? Prea multe întrebări și prea puține răspunsuri, dacă i-aș spune ce gândesc, probabil m-ar face idiot, dar totuș...

—Jay, gândești prea mult, mă uit la tine de cinci minute și tot ce faci e să te uiți într-un punct fix, ce te deranjază?

—Nu știu Zenon...de când ești cu mine treburile cu FBI-ul s-au înrăutăţit adică uite, ţi-ai pus șeful în cap din cauza mea, ai plecat într-o singură misiune și ai dat greși tot din vina mea...

—Așa e, dar acum nu va mai fi la fel, ai un cazier curat, ai o viaţă înainte, nu te mai caută nimeni Jayden, gândul că cineva te-ar băga într-o închisoare e uitat demult, și a tăi vor fi mândri de tine însfârșit, o să fie bine, ai încredere în mine, spuse mângâindu-mi obrazul, azi vei merge cu mine într-un loc, un loc pe care nu îl cunoaște nimeni Înafară de cei din FBI, și cred că Îţi va plăcea, deși cred că Montgomerry își va pune mâinile în cap dar va fi bine, spuse chicotind, hai îmbracă-te. M-am ridicat din pat, eram doar într-o pereche de boxeri și un tricou alb simplu, mi-am tras pe mine pantalonii care zăceau pe jos plin de praf dar nu mai conta, și mi-am luat geaca încălţându-mă și eram gata. 

—Sunt gata, am spus uitându-mă la el, se uita la mine încruntat deci ceva nu era în regulă.

—Nu vei veni așa în niciun caz! Pantalonii erau negri și rupţi în genunche dar nu se vedea prea rău. Se ridică și scoase din dulap o cămașă albastră, o cravată bleumarin și o pereche de pantaloni bleumarin, sunt destul de strâmţi și pe mărimea ta, spuse punându-le pe pat, se întoarse din nou la dulap scoţând o pereche de pantaloni la fel ca ai mei, o cămașă și un sacou, bine cu asta am rezolvat, cu pantofii ar fi o problemă, nu cred că porți 42.

—Evident, nu sunt iepure de câmp, și în niciun caz nu port pantofi! Am spus dându-mi ochii peste cap.

—În regulă, dar nici teniși, sau basckeţi, spuse uitându-se în sertarul de jos unde erau o grămadă de încălţăminte, scoase o pereche de adidași alungiţi la vârf, negri complet, am strâmbat din nas dar mi i-am luat, în mai puțin de 5 minute eram amândoi gata, nu credeam vreodată că voi purta așa ceva, parcă eram un poliţist și nu îmi plăcea gândul ăsta, Zenon îmi dădu semn să ies afară iar el era în urma mea, am coborât scările intrând în living ieșind afară, ningea și era frig, îmi plăcea când ninge dar nu suportam frigul, Zenon deschise Bugatti-ul care era în faţa noastră, am intrat amândoi în mașină iar el porni motorul, o luă pe principală iar după pe un drum care ducea spre ieșirea din oraș, mări viteza, nu prea erau mașini pe aici, ieși din oraș luând-o pe un drum de ţară iar după făcu la stânga pe un drum pietruit, conducea încet, iar acum în faţa noastră se afla un tunel pe care scria mare "interzis, nu intraţi" Zenon bliţă cu farurile de două ori iar un om îmbrăcat tot în negru cu o armă în mână deschise bara, purta o vestă anti glonţ pe care scria FBI, intrase în tunel, era întuneric total, tunelul avea mai multe cărări, o luă în stânga, în faţa noastră era un zid făcut din cărămizi pe care scria "drum închis".

—Se pare că ai greșit drumul, își întoarse privirea spre mine zâmbind.

—Nu chiar, spuse după care porni în viteză trecând prin zid, am închis ochii, nu se întâmplase nimic, nu auzisem nicio bubuitură iar mașina era intactă, în faţa noastră era o clădire mare cu o poartă neagră din fier, poarta se deschise automat când mașina acceleră, Zenon oprise în faţa clădirii spunând "am ajuns".

—Wow, ce este asta? 

—Sediul FBI-ului, vino, spuse luându-mi-o în faţă, intrasem înăuntru, era un hol lung, erau mulţi oameni îmbrăcaţi în uniforme iar alţi în costume simple negre, fetele aveau șosete negre până la genunche cu fuste trase puțin mai sus și sacouri bleumarin, când observaseră cine intrase pe ușă începură să se audă o grămadă de șoapte, cum ar fi "Oh e Zenon, ce frumos e" sau "Cine e acel băiat e nou, e prietenul lui? " ce curioși erau, în faţa noastră apăru un fel de hologramă albastră ce părea a avea în jurul ei pixeli, iar o formă de om își făcu apariția în carne și oase, Montgomerry, stai ce, tocmai se teleportase?

—Zenon, ce naiba faci cu acest băiat aici, ești cumva nebun?!

—Calmează-te okay? Nu mai e o problemă acum, vreau să înveţe aici.

—Poftim?! Am spus eu și Montgomerry la unison.

—Are cazierul curat, tu să taci Jay, eu vorbesc.

—Ce, Zenon, e un mafiot, cum să-l aduci în acest loc, ai înnebunit complet?!

—Dacă mai fi ascultat ce am zis, are cazierul curat idiotule, verifică! Spuse Zenon încleștându-și pumnii.

—Mike verifică! Spuse către un agent care tastă ceva pe un laptop.

—Da domnule, așa este!

—Cum e posibil așa ceva? Zenon ce ai făcut, doamne o să înnebunesc în curând din cauza ta! El începu să rânjască încrucișându-și braţele la piept, el ridică o mână în sens că se dă bătut și spuse doar "veniți în biroul meu" după care dispăru, un băiat cam de înălțimea mea dar mai bine făcut apăru în faţa noastră.

—Bună dragul meu Zenon, tâmpitu' ăla de taică-miu' iar te supără? Întrebă băiatul zâmbind, îl voi aranja eu nu-ţi face griji, și nu mi l-ai prezentat pe iubitul tău, eu sunt Scortex, așa mi se zice pe aici, și bineînţeles sunt viitor lider FBI, spuse mândru de sine, îmi întinse mâna iar eu i-o apucasem.

—Eu sunt Jayden, Jayden Ivory.

—Am auzit de tine, ești fiul afaceristului de succes James Ivory, împreună cu un agent FBI supra dotat, aproape perfect, ce potrivire perfectă, bine dragilor, haideți spuse apucându-ne de mână pe amândoi, în mai puțin de o secundă eram în birou la Montgomerry, ce naiba parcă era totul un vis, teleportare, zid din hologramă?

—Ascultă Mont, nu-l mai supăra pe Zenon, altfel mă voi ocupa de tine mai repede de cât ai crede și de altfel îţi voi lua locul mult mai repede, spuse băiatul zâmbind și dispărând.

—Fiu de căţea, murmură el punându-și o mână pe fruntea plină de riduri. Acum ca nu-ţi mai pierzi vremea Zenon, însfârșit îţi vei lua în serios treaba iar tu Jayden de mâine vei începe să înveți în această academie în primul an, pentru că aceasta este dorinţa lui Zenon se pare, semnați aici, spuse dându-ne niște formulare, îmi dădusem ochii peste cap, bineînţeles că trebuia să hotărască el în locul meu.

—Mulţumesc domnule, spuse Zenon semnând pe ambele după care semnasem și eu.

—Jayden, tocmai ţi-ai dat cuvântul că vei ţine secret absolut tot ce se va întâmpla aici altfel vei fi ucis prin mai multe modalități, sper că m-am făcut destul de înțeles.

Sper să vă placă, spor la citit! 💖