Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 4- Canabis și ciocolată

 

  Îmi simțeam faţa caldă și nu îmi puteam deschide ochii din cauza luminii, mi-am dus mâna la ochi, deschizându-i încet, am stat câteva secunde așa după care m-am ridicat în capul oaselor, Zenon nu era lângă mine, m-am ridicat din pat ieșind din cameră, am parcurs lungimea holului, coborând scările în living, nu era nimeni, dar o voce care venea din bucătărie îmi atrase atenţie "Băga-mi-aș pula!" un chicot îmi părăsi buzele, ce ai făcut Zenon ai dat foc la bucătărie? M-am îndreptat spre acea direcție intrând în bucătărie  văzându-l pe Zenon ștergându-și abdomenul de un sos roșiatic, era atât de concentrat la acel sos încât nici nu observă că mă așezasem la masă, mă uitam la el amuzat, dacă stau să mă gândesc e prima dată când îl aud înjurând, și pe acel ton mârâit.

—Ce e așa amuzant? M-am ars nu vezi. Spuse aruncându-mi o privire scurtă.

—Tu ești amuzant, ce ai făcut acolo? Mi-e foame. 

—Păcat, dacă mai râzi s-ar putea să nu mai mânânci, spuse pe un ton serios.

—O haide, nu ai face asta.

—Jayden!

—Bine gata, calm. Nu mai spuse nimic, scoase din cuptor un platou cu o friptură ce arăta delicios, puse pe două farfurii două bucăţi iar sosul din tigaie îl turnă peste, era o friptură roșiatică ce părea atât de fragedă, deja o și simţeam în gură, nici bine nu mi-o pusese în faţă că luasem o bucățică vrând să o mânânc, dar când papilele mele gustative simți bucata de carne parcă explodaseră dintr-o dată.

—Ahh! E fierbinte Zenonn! Am strigat lăsând bucata înapoi în farfurie.

—Abia am scos-o din cuptor idiotule, normal că e fierbinte! Spuse punându-și o mână în dreptul frunţii. Câteodată stau așa și mă întreb, pe voi, ăștia așa ca tine...cum vă ţine pământu'?  Am stat câteva secunde să mă gândesc la ce spusese după care mă încruntasem.

—Nu sunt prost da? Doar mi-e foame...

—Te rog frumos, doar taci. Nu mai spusesem nimic doar am continuat să mânânc în liniște. După ce terminasem de mâncat voiam să mă ridic de la masă și să plec în cameră dar Zenon îmi făcu semn să mă întorc.

—Ce?

—Speli și tu vasele astea? Stăteam și mă uitam la el ca bou la poarta nouă.

—Eu, să fac ce? 

—Ce nu e clar? Vasele, astea, să le speli, ști, să le faci curate, să nu mai fie nimic pe ele, înțelegi sau să-ți desenez?

—Știu ce ai zis, dar eu nu spăl vase, pentru asta există servitori, de ce nu ai așa ceva? Eu nu am spălat vase niciodată doamne, tu te auzi? 

—Nu-mi pune răbdarea la încercare te rog frumos, ce-i așa greu să speli în morţii lor niște vase?! Am luat vasele și le-am pus pe dulapul de bucătărie dând drumul la apă, dar nu știam cu ce,  mă uitam dar nu găseam. E o chestie numită pur, cu un burete care e pătrat și moale în caz că nu ști cum arată, răspunse la întrebarea pe care nu o pusesem. Am deschis dulapul de sus luând ce îmi zise, am turnat puțin pe burete și am început să le spăl, le-am pus înapoi în dulap iar la urmă m-am spălat înapoi pe mâini pentru că nu suportam să simt nimic uleios.

—Am terminat, am spus rezemându-mă de masă.

—Wow, meriți un premiu pentru asta pe bune.

—Nu fă mișto de mine. Am spus ieșind din bucătărie, doamne, nu-l mai suportam, era rece în general, și câteodată mai era și enervant, cred că cel mai ok era când dormea, de ce nu poate să doarmă tot timpu? Atunci aș fi mai fericit serios, nu, el trebuie să-mi facă mie viaţa un chin, simțeam că îmi pușcă o venă în creier, m-am îndreptat spre încăperea din sticlă intrând într-o mașină la întâmplare și ieșind pe aleea încinsă de  soare, am băgat picioru în accelerație schimbând pe ultima viteză și i-am dat blană, rotile scoţând un scârțâit pe care îl adoram, asta e! Conduceam ca un nebun dar nu îmi păsa, mă simțeam așa bine, ce credea, că o să fac ce spune el mereu, nu sunt fraierul nimănui, mă pune el să spăl vase de parcă aș fi vreunu de pe stradă. Am pus o frână brusc făcând un drift frumos, și oprind mașina, m-am dat jos, oprisem pe o alee care dădea direct în plajă, mi-am dat tricoul jos punându-l pe umăr și întreptându-mă spre plajă, nisipul cald parcă îmi gâdila tălpile, ce sentiment plăcut, m-am așezat pe un șezlong apropiat de apă relaxându-mă și inspirând aerul plăcut, asta numesc eu relaxare, departe de Zenon și de oricine mi-ar putea strica cheful de orice, practic eram în vacanță aici, era o insulă tropicală și eu nici nu văzusem partea bună până acum, și dacă stau departe de Zenon și nu mă deranjează nimeni, e chiar foarte bine, mă simt bine, dar totuși m-aș simți și mai bine dacă aș avea măcar un gram de canabis, atât, cer așa mult? O voce mă deranja din gândurile mele, deși era ceva spus mai mult în șoaptă?

—Ești din Vipers? La acel cuvânt mi-am deschis ochii instant uitându-mă în direcția sursei, era un băiat, părea cam cu vreo 2 ani mai mare ca mine, era blond, iar ochii îi avea de un albastru intens.

—Poftim?

—Ţi-am văzut tatuajul de le gleznă, e simbolul celor din The Vipers.

—Am fost, iar tu cine ești?

—Alan, eu sunt din Red Aliens, încântat. Spuse întânzându-mi mâna, i-am strâns-o răspunzându-i la fel, era mafiot băiatu, dintr-o mafie respectată se pare, un gând îmi trecu prin cap.

—Auzi Alan, ai ceva la tine...ști tu, ceva bun? L-am întrebat mai în șoaptă.

—Desigur, dar ce ai zice să mergem într-un loc mai retras, nu aici.

—Hai. I-am răspuns sec, chiar îmi doream asta, nu mai fumasem ceva de câteva zile iar eu nu eram obișnuit așa, l-am urmat pe Alan până în mașina sa pe care o parcă într-un loc pe unde nu prea treceau oamenii, scoase dintr-un compartiment de sub scaunul său două pachete, iar în ele era o ciocolată și câteva fursecuri, îmi luă ceva până să îmi dau seama că defapt erau umplute cu canabis.
Inteligentă mișcare, am spus mușcând dintr-un fursec, după care urmă altul, era așa bun, își făcu efectul rapid de oare ce începusem să zâmbesc ca un tâmpit uitându-mă la Alan, el se apropie de mine vrând să mă sărute dar înainte să facă asta un pescăruș lovi parbrizul iar prin pieptul pescărușului trecu un glonţ în mai puțin de o secundă, Alan se prăbuși peste mine scuipând sânge, l-am ridicat dar era degeaba, se înecase cu propriul sânge, ce naiba se întâmplase? Stătusem două secunde să mă gândesc dar mintea mea nu mă lăsa din cauza drogului, mașina se înclină puțin în jos, m-am dat jos iar Zenon stătea rezemat de mașină cu un sniper în mână.

—Și? Te-ai distrat destul pentru azi?

Heeeii, se pare că acest capitol a venit mai repede decât mă așteptam, ce spuneți? Se pare că Jayden al nostru face doar prostii :)).