Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 17- Toți pleacă.

Un aer rece mă făcu să-mi deschid ochii, m-am ridicat în capul oaselor uitându-mă prin jur, Zenon nu era lângă mine, ciudat, m-am dat jos din pat ieșind din cameră, nu era nici în living nici în baie, unde e idiotu ăsta, am mers în cameră și în două minute eram deja îmbrăcat, m-am încălțat și am ieșit afară, mașinile erau toate, nu lipsea niciuna, el nu merge pe jos niciodată, am pornit în josul străzii gândindu-mă unde ar putea fi, am luat-o pe o alee lăturalnică ajungând pe o stradă nu prea populată, un băiat slăbuț, brunet ieși dintr-o casă din fața mea și dacă nu mă înșel, aici locuia Andreas.

—Hei, ești cumva iubitul lui Andreas? L-am întrebat apropiindu-mă.

—Kaesen, răspunse simplu întinzându-mi mâna.

—Eu sunt Jayden, iubitul lui Zenon, probabil ai auzit de mine, ce faci la ora asta pe stradă?

—Andreas nu mai e, voiam să-l caut.

—Și Zenon lipsește...

—Crezi cumva că..?

—Nu, nu cred că s-ar fi întâlnit cu el fără să-mi spună, de ce ar face asta?

—Hai să aflăm, spuse luând-o în fața mea, l-am urmat în liniște, de ce naiba ar face asta, fără să ştiu eu? Doar i-a spus că nu va mai fi niciodată cu el, nu înțelegeam nimic, aveam o mie de gânduri pe secundă şi simțeam că îmi va exploda capul încurând, se pare că nici Kaesen nu era mai bine, avea o privire tristă iar câteodată se mai încrunta, dacă idioții ăştia doi îşi bat joc de noi, îi omor cu mâna mea, pierdut în gândurile mele am intrat în Kaesen fără să-mi dau seama, stătea în fața mea cu gura între deschisă, m-am uitat în aceiași direcție, şi atunci i-am văzut, Andreas îl ținea pe Zenon strâns în brațe sărutându-l, pe Zenon al meu... mi-am pus o mână la gură încercând să mă calmez, simțeam că totul se prăbușește în jurul meu, cum naiba s-a întâmplat asta?

-Haide, nu merită. Spuse Kaesen luându-mă de mână dar picioarele îmi erau înțepenite, pur şi simplu nu voiau să părăsească acel loc, Jayden, s-a terminat, lasă-i în pace, nu ştiam ce să fac, unde să mă duc, mintea îmi era în ceață, aveam bani, mulți, dar în acest moment totul mi se părea inutil, aveam nevoie de o maşină, m-am întors cu spatele inspirând şi expirând de două ori.

-Să mergem, am spus luându-l de mână pe Kaesen şi începând să alerg, trebuia să ne mișcăm repede, înainte ca Zenon să ajungă acasă, după 5 minute de alergat ajunsesem, i-am făcut lui Kaesen semn să mă aştept afară iar eu am luat prima cheie pe care am găsit-o, era de la un Bmw i8, am ieşit afară intrând în maşină iar Kaesen intrând în dreapta, am accelerat şi gata, totul era bine până acum.

-Unde mergem?

-Să îmi cumpăr o maşină, să ştiu că am terminat cu asta, nu mai am nevoie de nimeni Kaesen, am bani, vreau să fiu independent, să merg la academie, să am o casă a mea, nu mai vreau să depind de nimeni.

-Drăguț, cred că mă voi descurca şi eu cumva, având în vedere că sunt liber acum.

-Ce vrei să spui?

-Nu am avut o copilărie prea frumoasă Jayden, e timpul să îmi fac o viață adevărată cred.

-Hai cu mine la academie.

-Crezi că ia pe oricine de pe stradă?

-Nu dar rezolv eu cumva, amândoi suntem la fel acum Kaesen, l-am pierdut pe Zenon, şi îl iubeam la naiba... Am spus dând cu pumnul în volanul maşinii, de ce trebuia să fie aşa? Două lacrimi îşi făcură apariția pe chipul meu.

-Nu plânge pentru nimic Jay, ai o viață frumoasă, sunt foarte mulți din care poți alege, nu e ultimul stai liniștit, spuse Kaesen oftând, am oprit lângă un restaurant, muream de foame, am ieşit din maşină cu Kaesen în urma mea, am intrat în restaurant şi n-am aşezat la ultima masă, Kaesen se uită în meniu.

-Cu ce vă servesc? Întrebă o chelneriță drăguță zâmbindu-ne.

-O porție mare de paste bologneze, piure de cartofi cu două bucăți de ceafă, şi trei bucăți de Tiramisu cu extra frişcă, iar pentru mine doar o salată cu piept de pui. Spuse el zâmbind iar chelnerița zâmbi şi plecă.

-Eşti cumva nebun? Nu cred că pot mânca atâta...

-Ai nevoie de asta Jay, mai ales de ceva dulce, te va face să nu te mai gândești,  spuse oftând.

-De ce nu eşti aşa afectat?

-Pentru că ştiam că aşa se va întâmpla, nu am iubit niciodată pe nimeni şi nici nu vreau să sufăr, înțelegi? Am fost puțin dezamăgit, dar mi-a trecut.

-Îi urăsc pe amândoi la fel de mult..

-Nici tu nu crezi asta, lasă-i în pace, şi nu te mai întoarce la Zenon chiar dacă el vrea, te-a trădat, şi ştia foarte bine cât de mult îl iubeşti.

-Ai dreptate... Kaesen doar zâmbi şi între timp veni şi mâncarea, eram mort de foame, am început să mânânc cu poftă din toate şi simțeam cum deveneam din ce în ce mai plin, m-am lăsat pe spate oftând, ok, eram plin iar farfuriile erau goale.

-Ți-am spus că ai nevoie de asta, spuse Kaesen amuzat.

-Aşa e, dar ție nu ți-e foame?

-Nu prea mânânc, doar cât să-mi țină de foame şti, aşa m-am obișnuit.

-Cum vrei, dar poți să-ți iei ce vrei tu, nu mă deranjază.

-Stai liniștit. Spuse Kaesen zâmbind.

-Kaesen uite ce e... nu mai am pe nimeni aici, vreau să rămâi cu mine, să fii prietenul meu şti.

-Nu am nevoie de bani ca să-ți fiu prieten Jayden, voi fi aici oricum, nici eu nu mai am pe nimeni înafară de Keyla, iar ea are viața ei oricum.

-În regulă, sper să fie bine în continuare, oricum voi trece peste la un moment dat...

Am pus însfârşit capitol nou, am făcut niște mici-mari schimbări :)) calm, nu vă fi nimic între Kaesen şi Jayden, dar cu Jayden am planuri mari :> ah şi am postat o nouă carte Text me Mr F, da nu ştiu ce are că nu îmi apare că s-a postat, probabil nici vouă but..E pe profil acolo, sper să vă placă.