Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 18- Academia

Să fac asta, să nu fac asta... stăteam ca idiotul în fața unei clădiri imense, oftasem, în ultimele 24 de ore îmi luasem un apartament iar Kaesen cel mai probabil dormea acum, un mârâit gutural mă trezi din gândurile mele.

-E ora 08:30, cât ai de gând să mai stai pe aici? miroşi a nou venit iar simțurile mele nu se înşală niciodată, urăsc noi veniții, şi şti de ce? Pentru că eu le predau. În fața mea stătea un tip înalt cu mâinile încrucișate la piept, nuanța părului îi era de un şaten spre blond, îmbrăcat la costum cu un aer de aroganță maximă.

-Eu sunt Jayden Ivory, am spus întinzându-i mâna.

-Nu-mi pasă cine eşti, nu ai înțeles nimic din ce ți-am zis? Ah, îmi vei da multe dureri de cap. Spuse ocolindu-mă, okay, e prima persoană pe care am văzut-o pentru prima dată în viața mea şi deja nu o suport, cine naiba e ăsta? Eram în spatele lui la câțiva metri, se îndreptă spre o ușă din sticlă, şi mă gândesc că dacă sunt nou ar trebui să fiu aici nu? Oh, deja iubesc clădirea asta... intrase înăuntru iar eu după el, era o sală imense cu bănci care urcau din ce în ce mai sus.

-Bună ziua domnule Chester. Au spus toți la unison după care toți îşi ațintise-ră privirile spre mine.

-Scuzați-mă, am întârziat.

-Cred că e destul de evident, acum taci din gură şi alegeți un loc, spuse dându-şi ochii peste cap, ce om  insuportabil, m-am aşezat pe al doilea rând lângă o fată cu păr şaten şi creț.

-Eu sunt Jayden, am spus în şoaptă întinzându-i mâna.

-Julie, răspunse sec.

-Căre-i treaba cu el? Am întrebat uitându-mă la omul numit Chester din câte am înțeles.

-Din câte am auzit, e cel mai rău profesor, chiar mai rău decât directorul, şi avem cel mai mare ghinion că suntem aici.

-Începe să-mi placă deja... Am spus oftând.

-Bun, acum, pentru început am niște reguli, în primul rând, nu suntem prieteni, nu suntem apropiați, eu vă predau, voi învățați, şi să nu vă simțiți niciodată speciali, vă urăsc pe toți la fel de mult, băgați bine asta la cap, nu îmi place să mă repet, aşa, să nu vă aşteptați să mergeți în Alaska sau Pakistan în misiuni ca în filme, sunteți prima zi aici, deci calmați-vă, probabil veți avea noroc ca un senior să vă aleagă pentru o misiune dar asta e o şansă de unu la un milion, pentru că nu cred că sunt aşa proşti, bun, altceva...aici aveți ore normale, înafară de cele de informatică supra, adică mai pe scurt hack-ing, dacă sunteți slabi de înger, nu înțeleg ce căutați aici, veți vedea mult sânge, veți împuşca mulți omeni, când e vorba de misiuni, le luați în serios şi vor fi mereu pe primul loc, nu-mi pasă că ai întâlnire cu "iubi" şi nu, în niciun caz nu îl iei cu tine, s-ar putea să nu-l mai ai, să nu ziceți că nu v-am zis. Cam astea ar fi principalele, restul le veți afla pe parcurs, fiind prima oră a voastră azi nu vom face nimic, doar v-am informat, vă urez succes pentru că veți avea mare nevoie, iar acum, dacă aveți întrebări, nu ezitați, nu muşc, nu din prima zi. Stăteam şi mă uitam ca un idiot, erau atâtea chestii de ştiut şi ştiu sigur că deja Chester ăsta nu mă suportă dar măcar sentimentul era reciproc.

-Jayden Ivory, de când stai acolo te holbezi la mine, şi nu îmi place când cineva se uită la mine insistent, dacă ai ceva de zis fă-o.

-În acest moment să fiu sincer, mă miră faptul că mi-ați reținut numele. Câteva chicote se auziră prin sală, Chester inspiră aer adânc şi continuă:

-Îl ştiu pe tatăl tău, mare om, dar am presentimentul că tu nu eşti ca el nici pe departe, probabil nu îți rețineam numele nici de acum într-un an. Nu am mai spus nimic pentru că nu avea sens şi nu voiam să înrăutățesc situația, câțiva băieți şi fete au început să pună întrebări tâmpite cum ar fi "există dispozitive speciale pentru teleportare" nu frate, dacă ăsta ar exista cred că ar fi un haos total. Ora se terminase iar Julie îmi spuse să vin cu ea la cantină unde n-am ales un loc, am vorbit despre diverse lucruri, am aflat că are o relație de 3 ani cu un senior şi că e foarte norocoasă, era de treabă, totul era ok, până când am văzut persoana pe care o evitam de 2 zile, Zenon, veni spre noi iar eu mă făceam că nu îl văd.

-Îmi zici şi mie de ce nu îmi răspunzi de 2 zile? Ai idee câte mesaje ți-am trimis? Era nervos iar pumnii îi avea strânşi la maxim.

-Nu îmi pasă, cred că ai fost prea ocupat cu Andreas oricum, i-am răspuns simplu, mă trase de mână deşi nu am vrut dar avea mai multă forță decât mine.

-Ce vrei să spui cu asta?

-L-ai sărutat, l-ai ținut în brațe, okay, nu-mi pasă, rămâi cu el, fii fericit, eu nu stau să sufăr după tine Zenon.

-A fost doar un moment...

-Nu îmi pasă, s-a terminat. Am spus abținându-mă să nu plâng, voia să mă ia în brațe dar l-am respins.

-Jayden, te iubesc.

-Nu te mai cred, poți să spui ce vrei, nu sunt jucăria ta, nu mă manipulezi cum vrei.

-Te rog, hai acasă, spuse oftând ținându-şi o mână la ochi.

-Lasă-l în pace Zenon, nu l-ai auzit? Nu vrea. Se auzi o voce, Chester stătea cu mâinile încrucișate la piept.

-Tu nu te băga, e iubitul meu, totul e în regulă nu vezi? Spuse Zenon încruntându-se.

-Pleacă Zenon, acum, spuse Chester relaxat.

-Nu înțelegi că nu plec?! Strigă Zenon îndreptându-şi pumnul spre el dar Chester îl prinse întorcându-i-l la spate, Zenon scoase un geamăt scurt.

-Pleacă dacă nu vrei o scenă aici, te-am mai bătut odată, nu cred că vrei ăsta în fața lui Jayden.

-Jayden...

-Pleacă. I-am spus simplu, deşi m-am abținut eram gata, două lacrimi îşi făcură apariția şi simțeam cum mi se înmoaie picioarele, Chester mă prinse în brațe, iar Zenon plecă.

-E gata, a plecat. Spuse oftând, îmi şterse lacrimile iar eu nu puteam face altceva decât să mă uit în ochii lui, mulți de pe hol se uitau la noi, inclusiv Julie, şi atunci îmi dădusem seama că stăteam agățat de el iar el îşi ținea un braț în spatele meu, ce prost sunt...

Heei, şi capitol nou însfârşit, boom, spor la citit şi sper să vă placă. :D
La media Chester- Jessie Pavelka