Hei Mr. Policeman! [BoyxBoy]

Capitolul 19- Insuportabil sau poate nu

Idiot idiot idiot, asta îmi repetam în cap de fiecare dată când Chester mă privea drept în ochi, mă fâțâiam pe scaun ca şi un copil prost de 7 ani care trebuia să meargă la baie, îmi muşcam buza de jos şi oftam, calmează-te doamne, nu era de ajuns asta, se mai uitau şi restul din clasă la mine, mă rog, chiar a fost o scenă acolo, dar nu a fost vina mea, dar tot un idiot sunt.

-Ivory, eşti bine? Întrebă Chester aplecându-se în față şi sprijinindu-se în coate.

-Da, cred...mi-e puțin rău, am spus luând o gură mare de aer.

-Oh, vino cu mine, spuse făcăndu-mi semn să-l urmez, voi restu' stați 5 minute în linişte, să nu aud un singur sunet, altfel ați încurcat-o, ceilalți nu scoaseră nici un sunet. L-am urmat pe Chester până la ieşire, însă era în spatele clădirii, m-am aşezat pe o bordură cu capul în jos.

-Îmi pare rău, nu voiam să mă agăț aşa de tine...

-E în regulă, dar acum spune-mi, ce legătură ai cu idiotul de Zenon?

-E fostul meu iubit..doar că s-au întâmplat multe şi chiar nu îl mai vreau lângă mine.

-Nu ştiu cum l-ai suportat, oricum, trebuia să ştii dinainte că nu îl va uita pe Andreas niciodată.

-Îl cunoşti? L-am întrebat uimit.

-Din păcate, îl cunosc mai bine ca oricine, să spunem doar că e o cunoștință mai veche, oricum, stai departe de el, îți va face doar rău, se ridică făcându-mi semn să îl urmez, ce legătură avea el cu Zenon? Totul îmi era neclar şi eram atât de confuz, oh stai, şi Zenon făcea parte din această academie. Am oftat trăgându-mi picioarele pe holul lung mai apoi intrând în clasă unde totul părea normal, nimeni nu spunea nimic, nici măcar nu încercau să se miște.

Orele au trecut destul de greu de oare ce eu încă mă gândeam la Zenon, nu ar trebui să fac asta dar chiar nu înțeleg, el mă iubea sau cel puțin asta susținea, nu pot uita tot ce a fost, Egypt- ul Thasos-ul... La naiba, doar mă răneam singur. Stăteam în fața academiei ca prostul şi mă uitam la ploaia torențială, dacă făceam un pas eram ud loarcă dar hai să nu, un pocnit din degete mă trezi din visările mele.

-Te duc undeva? Întrebă Chester stând în fața mea, purta o geacă de piele şi trăgea dintr-o țigară Marlboro albastru.

-Nu, sunt bine, cred, am spus trecându-mă un fior pe şira spinării.

-Tremuri, văd. Spuse el dându-şi ochii peste cap, mă trase de mână după el iar acum eram ud, bravo Chester, mersi, am intrat pe locul din dreapta al unui Bmw seria 5. Deci unde te duc?

-În complexul de apartamente din centru. Am spus plictisit uitându-mă atent la stropii de ploaie.

-Street Avenue cu Brooklyn?

-Exact.

Pe tot parcursul drumului nu mai spusese nimic  iar eu aproape că adormisem, părea un om de treabă, sau doar părea, nu ştiam încă având în vedere că îl cunoşteam de o zi, dar la început chiar era insuportabil.

-Am ajuns, vezi ce faci la dimineață să nu întârzii din nou, nu vreau să-mi fac nervi de la prima oră.

-Bine Chester, am spus dându-mi ochii peste cap.

-Şi stai departe de Zenon pe cât posibil, îți va face doar rău, ascultă - mă, nu-ți vreau răul.

-Bine... Am spus coborând din maşină. Asta a fost ciudat, am fugit până în clădire grăbindu-mă mai apoi spre lift, eram puțin obosit şi voiam să dorm, liftul urcă până la etajul 15 după care se opri. Mi-am târât picioarele până în fața apartamentului de unde venea un miros plăcut, ah, muream de foame. Am intrat văzându-l pe Kaesen doar într-o pereche de pantaloni de trening negri şi un şorț roz, am început să râd, nu cred că exista ceva mai amuzant de atât.

-Hei şti ceva, nu mai era pe altă culoare okay? Şi nu mai primești mâncare dacă mai râzi. Spuse stând cu mâinile încrucişate la piept.

-Bine bine, nu te supăra acum, am spus chicotind, ce ai făcut aici? Că mor de foame.

-Aripioare la cuptor cu cartofi în sos de roşii.

-Ce bine arată, am spus luând o aripioară din tavă şi muşcând din ea, dar în secunda următoare am lăsat-o la loc stând cu gura deschisă şi gesticulând din mâini, ahh arde!!

-Ştiam fraiere, spuse el începând să râdă, vai că mor, păi na mai râzi de mine acum!

-Tu ticălos mic, las' că vezi tu, am spus luând un pahar cu apă.

-Şi cum a fost prima zi? Întrebă el în timp ce punea mâncarea la răcit.

-Nu ştiu, a fost ciudat, e un tip Chester care are o legătură cu Zenon, mă rog, aflu eu mai încolo, tu ce ai făcut?

-M-am angajat la o cofetărie, unde îs niște prăjituri super bune, iar şeful meu e o bunăciune în adevăratul sens al cuvântului dar din păcate e hetero.

-Păcat, poate îi schimbi tu orientarea, am spus chicotind.

-Vezi să nu.

Niște bătăi în uşă ne opri conversația, ciudat, nu ştia nimeni unde stau sau...

-Cine e? Am întrebat apropiindu-mă de uşă.

-Dracu, poate el ştie unde stai. Se auzi vocea lui Chester de pe partea cealaltă a uşii, Chester? Ce naiba face el aici...

Şiiii însfârşit a venit şi capitolul următor, nu e nu ştiu ce, dar am zis că ați aşteptat prea mult. Spor la citit!