De ştiut înainte de căsătorie [FINALIZATĂ]

6. Mi-aș dori să fi știut...

📌...că IERTAREA nu este un SENTIMENT...

     Singurul răspuns sănătos la o cerere de iertare este iertarea. Dar ce înseamna să ierți?

    Înainte să mă căsătoresc credeam că iertarea înseamnă să dai drumul durerii, și astfel, să restaurezi sentimentele de iubire. Mi se părea relativ ușor. Îmi amintesc că, odată, Karolyn m-a sunat să anuleze o întâlnire cu mine, spunând că trebuia să se ducă la cumpărături cu o prietenă; am fost devastat și m-am supărat pe ea.
Cum de s-a putut gândi că e mai important să meargă la cumpărături cu o prietenă, decât să iasă cu mine?

     Am trăit două zile la rând, cu mânia și suferința mea, până când ne-am reîntâlnit. Încă de la începutul serii, ea m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva. Și atunci am deschis zăgazul emoțiilor mele, le-am dat frâu  iber și i-am spus cât de supărat am fost că ea a ieșit la cumpărături cu o prietenă, în loc să petreacă timp cu mine.

    Când mi-am terminat de afișat sentimentele, ea mi-a spus cu toată blândețea:

-Îmi pare rău. Trebuia să-ți explic mai pe îndelete. Nici nu se pune problema că nu dormeam să fiu cu tine. Acela era singurul weekend în care prietena mea avea liber de la lucru și avea nevoie de ajutorul meu ca să cumpere un cadou pentru ziua de naștere a mamei ei. Știam că noi doi puteam ieși în altă seară. Nu am vrut să te rănesc. Aș prefera oricând să ies cu tine decât să fiu la cumpărături. Sper că mă vei ierta.

    Ca un prosop care absoarbe apa, cuvintele și scuzele ei mi-au evaporat toată durerea. Și am fost copleșit de sentimente calde de iubire. Se terminase. Relația noastră era restaurată și nu m-am mai gândit niciodată la cele întâmplate. Asta înseamnă, pentru mine să iert.

    Însă, după ce ne-am căsătorit, iertarea părea mult mai dificilă. Într-o seară, la aproximativ șase săptămâni după nuntă, eu și Karolyn ne-am trezit într-o ceartă de toată frumusețea. În toiul ei, ea s-a îndreptat spre dulap, și-a luat pelerina, a trântit ușa de la intrare și a iesit afară, în ploaia torețială. Primul meu gând a fost: "De ce nu rămâne să lupte ca un bărbat?" Dar apoi a urmat al doilea: "O, nu. Dacă nu se mai întoarce?"

    Lacrimile îmi curgeau în voie în timp ce mă întrebam: "Cum de s-a putut ajunge la asta atât de devreme în căsnicia noastră?" Am deschis televizorul și am încercat să uit toată cearta, dar nu puteam nicicum.

   După o vreme, ce mi-a părut o veșnicie, am auzit ușa deschizându-se și când m-am întors, am văzut-o plângând:

-Îmi pare rau că ți-am întors spatele,  dar nu am mai putut suporta. Urăsc să mă cert. Când ai țipat la mine, am știut că trebuie să ies, altfel cearta se întețea. 

    Mi-am cerut scuze pentru că ridicasem tonul, dar în inima mea tot pe ea o învinovățeam pentru toată cearta. Am mers la culcare cu spatele unul la altul. A doua zi, după un timp de reflecție, mi-am cerut iertate mai pe îndelete, iar ea a făcut la fel. Amândoi am spus: "Te iert." Dar durerea nu s-a evaporat, iar sentimentele calde de iubire nu au revenit. În următoarele câteva săptămâni am continuat să trăiesc episodul. Nu-mi puteam scoate din minte imaginea ei ieșind în ploaie și zgomotul ușii trântite. De fiecare dată când revedem scena, simțeam aceeași durere.

    Ca proaspăt absolvent de facultate, nu făcusem niciodată cursuri pe tema iertării. Nu-mi amintesc nici  să fi văzut vreodată vreo carte despre iertare. Știam doar că sentimentele noastre de iertate nu restaurată și nici sentimentele de iubire. Acum, mai bine după treizeci de ani de când sunt consilier marital, am învățat foarte multe despre iertare. Să începem cu începutul, atunci.