Inger si Demon

Răscolim trecutul

Zilele trec, iar cu fiecare zi ce trece sunt tot mai apropiată de ei, au devenit repede a doua mea familie, îmi petrec tot mai mult timp alaturi de ei, fetele mi.au devenit prietene foarte bune dar Lucy, ea in schimb mi.a devenit sora, sora ce nu am avut.o niciodată, ea e sora mea din alta mama, sora mea de suflet, iar băieții mi.au devenit prieteni buni, cât despre Ryan, pot spune că l.am cunoscut destul de bine, încă nu i.am văzut acea latură a lui de demon ce zice că o are, dar știu că atunci când o voi vedea nu.mi va fi frica, căci știu că nu mă va rani orice ar fi, am încredere în el. Că tot vorbind de el îl observ venind spre mine și încă de la o mica distanta ii pot observa cum ochii lui s.au întunecat și din verdele ăla superb, au devenit reci și întunecați.
Rămânând în aceeași poziție în care mă aflu, la umbra vechiului copac din curtea din spate și rezemându.ma de el observ că de fapt Ryan se îndreaptă spre mine.
Uitându.ma în ochii lui observ că au revenit la nuanta lor, acel verde superb.
Luandu.ma prin surprindere atunci când mă i.a in brațe și din instinct îi răspund la îmbrățișare. Soptindu.mi cu o voce blândă și întrebându.ma daca sunt bine îi răspund pe același ton și imediat ce primește răspunsul afirmativ cel pe care îl dorea să audă il simt cum se liniștește.
Ryan: Hai sa plecam de aici
Dând afirmativ din cap mă prinde de mână și intr.o clipa ieșim din liceu și ne îndreptăm de el ajungând la masina lui ce era parcată în apropriere.
Urcați în mașină Ryan pornește și neștiind unde mergem dar știind că voi fi în siguranță cu el îmi las capul sprijinit de geam și privesc absenta tot drumul.
Iar atunci când îi aud vocea lui Ryan care reușește să mă aducă înapoi la realitate observ că suntem pentru a mia oara pe acoperiș, locul unde a devenit destul de repede locul nostru și neștiind cum am ajuns aici îl întreb pe Ryan și parcă citindu.mi gândurile îmi răspunde că am mers singura și că urcatul scării de incendiu a devenit un instinct pentru mine.
Eu: Deci...ce căutam aici ?
Ryan: Vreau sa.mi stii tot trecutul, vreau sa ai încredere în mine
Eu: Ryan, ști bine că am încredere în tine, și că tot veni vorba de trecut...
Dar nu continui sa termin căci telefonul lui Ryan suna insistent și când termină de vorbit îl observ îngrijorat.
Eu: Esti ok ?
Ryan: Mama...e..e la spital
Nemaiputand spune ceva observ cum coboară rapid scara și îl urmez iar imediat ce shbtme înapoi în mașină pornește direct spre spital. Pe tot drumul îl simt agitat și mărește tot mai mult accelerația iar în mod normal as fi vrut viteza dar în momentul de fata e atât de multă, atât de repede încât mi.e frica, mi.e groaza căci în orice moment am putea face un accident sora cu moartea. Tip la Ryan sa se oprească dar în zadar, nu mă mai aude, nici nu cred că mai e prezent aici cu mine. Oprește brusc și din reflex îmi pun mâinile pe bord ceea ce îmi asigura că am scăpat de data asta. Ryan își revine brusc la realitate și iese ca o tornada din mașină și intră în spital. Ceva din mine îmi spune să rămân aici pentru binele meu dar acel dracusor din mine îmi spune să mă duc după el și să risc orice ar fi și se pare că are dreptate, asa că ies din mașină și o i.au pe urmele lui Ryan. Și îi observ pe el și Lucy alături de tatăl lor, care seamănă izbitor de mult cu Ryan.
Dar acum îmi dau seama că acea parte din mine ce îmi spunea să rămân în mașină avea de fapt dreptate căci ei sunt o familie iar eu nu am ce căuta acolo.
Mă întorc vrând să plec dar spre ghinionul meu Ryan mă observa și vine spre mine, ajunge lângă mine și îmi șoptește că se bucură că sunt și eu aici ceea ce nu înțeleg e că ce rost as avea eu aici în acest moment.
Eu: Ryan, nici nu știu de ce m.ai adus și pe mine aici, nu am nicio legătură
Vrând să plec observ fara sa vreau că iese medicul dar rămân șocată sa văd că acel medic e chiar el...e tata. Și se pare că am gândit cu voce tare căci și Ryan e uimit când mă aude. Intrebandu.ma din priviri ce se întâmplă îi spun doar că trebuie să plec și că eu nu am ce căuta aici.
Ies din graba din spital dar o mana mă oprește și când mă întoarce rămân uimită sa vad ca e Ryan.
Eu: De ce ai venit după mine ? Mama ta e acolo, e bine ?
Ryan: Da, mama e bine, a avut doar o cădere de calciu din cauza stresului. Și voiam să știu că ești bine, erai cam șocată sa.l vezi pe James acolo.
Eu: Ryan, mai ști când am zis că vreau sa vorbim de trecut ?
Ryan: Da
Eu: Ei bine...acest medic, James pe care îl cunoști e tatăl meu
Ryan: Tatăl tău ? Medicul mafiei ? James, cel care le.a salvat viața alor mei de atâtea ori și cel cu care ne.a născut mama ?
Eu: Da, acel James
Ryan: Cum ? Nu știam că are o fata, știam doar că a divorțat atât
Eu: Pai e o poveste lungă
Ryan: Vrei sa vorbești despre asta ?
Dând afirmativ din cap și simțind cum lacrimile își fac simțită prezența le las sa cadă căci nu am de gând să mă ascund fata de el și se pare că și el observă asta căci îmi șterge fiecare lacrima ce mi se scurge pe obraji și de data asta chiar as avea mare nevoie de o îmbrățișare și cunoscându.ma, Ryan mă i.a in brațe și mă strânge la pieptul lui atât de bine, atât de grijuliu dar și de protectiv încât pentru prima dată mă simt eu însămi și protejată,mă simt în siguranță. Mângâindu.ma ușor pe spate reușind să mă liniștească.
Auzindu.i vocea cu un glas blând, o îngrijorare dar și sinceritate in ea, reușește să.mi aducă liniște și siguranță.
Despartindu.ne din îmbrățișare de vocea lui Lucy dar Ryan parca nepasandu.i de nimic mă i.a de mana soptindu.mi sa plecam de acolo iar imediat ce intrăm înapoi în mașina lui îmi las capul pe spate și Ryan pornește motorul iar după minute bune observ că suntem în afara orașului, iar Ryan oprește mașina la marginea drumului.
Rămânând în aceeași poziție oftez și simt mana lui Ryan ce se împreunează cu a mea.
Auzindu.l spunandu.mi numele un fior rece își face simțită prezența în întreg corpul iar parca gura mea prinzând singura glas îmi dau seama că încep ai spune cu lux de amănunte întreg trecutul meu și de fiecare dată când aduc vorba de tata o lacrima se varsă pe obraz și de fiecare Ryan mi.o șterge grijuliu.
Eu: Lui James nu.i pasa niciodată de noi, de mine și de mama, când a aflat că va fi tata nici nu i.a pasat, tot ce ii pasa era numai de munca lui și atât. Nu a fost deloc alaturi de mama, nici la nașterea mea nu s.a deranjat sa vina sau macar să vadă dacă suntem bine deși știa că erau complicații la naștere. Niciodată nu i.a pasat de mine, nici macar la zilele mele nu mi.a zis nici macar un la multi ani, nimic. Toată viața mea a fost absent, nici nu i.a pasat daca mai trăiesc sau daca sunt bine. Când aveam 4 ani, ai mei au divorțat iar mama a câștigat custodia mea trecându.ma pe numele ei. Te întrebi de ce nu îi spun tata, nu ? El nu e tatăl meu, e doar un străin pentru mine. Eu nu însemn nimic pentru el.
Încercând din greu sa termin dar lacrimile ce vin din abundenta si plânsul nu mă lasă să continui iar Ryan observa asta și îmi șoptește că e ok și ma i.a din noi in brațe și reușește să mă liniștească.
Rămânem așa ore bune nevrând să ne mai despărțim din aceasta îmbrățișare.
Brusc focuri de armă se aud iar Ryan mă pune înapoi la locul meu și iese afara nu înainte de.a lua pistolul și îmi face semn să rămân înăuntru și blochează mașina lasandu.ma aici.
Peste câteva minute observ că nu e și cât as vrea sa merg sa vad daca e in regula dar mă liniștesc când îl văd apropiindu.se și intrând înapoi în mașină. Vrând să îl întreb ce s.a întâmplat și dacă totul e in regula se pare că mi.o i.a înainte și îmi spune că totul e bine. Ne întoarcem înapoi în oraș iar pe tot drumul Ryan mă tine protectiv de mână și știu deja că e prins în gânduri, căci e absent dar își revine la fel de repede și observ că suntem acasă la mine, sigur știe de la Lucy unde stau, dar asta numai contează. Ies din mașină dar nu înainte de.ai mulțumi.
Ajunsa la ușă din instinct mă uit înapoi și observ că e in acelas loc și făcându.mi cu mana îi răspund cu un simplu zâmbet și decid sa intru in casa și aud imediat motorul pornind semn că a plecat.