after school ↦ hemmings

Capitolul 3

Dupa micul sarut,nu l-am mai vazut pe Matt.Fara sa ma gandesc la ce simtea Luke,am zambit si am rasuflat usurata.El se uita confuz la mine,ca si cum astepta niste explicatii. "Ok,ok.O sa-ti explic,dar nu aici,te rog.Poti sa ma duci acasa...daca inca mai vrei sa stai cu mine sau--" Ma simteam oribil. Abia il cunoscusem si l-am fortat sa ma sarute.Nu a fost un sarut adevarat dar buzele noastre s-au atins deci a fost un sarut. "Nu,nu.E ok." Luke a spus,indreptandu-se spre iesire.I-am zambit desi deja isi intorsese spatele la mine. 

Abia cand am iesit de acolo am simtit mirosul lui Luke care m-a facut sa ma stramb.Mirosea a tutun si alcool,dar parea foarte treaz.Nu avea nimic. "Oh Doamne,Luke,mirosi ingrozitor." S-a incruntat si si-a adus nasul la subratul lui. "Pe bune? Nu mi se pare...nici nu am dansat prea mult..." 

"Ah,nu! Nu ma refeream la transpiratie." Am inceput sa rad. "A tigari,a alcool." 

"Oh.Da,posibil sa fii luat cateva d-alea." Isi musca pierce-ul si se juca cu el,parea sa faca asta desul de des.Din nou ma holbam. "Ok.Poti sa-mi explici acum.De ce vrei sa-l faci asa de gelos?" 

"Uhm,Matthew e fostul meu prieten,ti-am spus.Ma cunoaste de mult timp si eram cei mai buni prieteni dar deodata a inceput sa ne placa unul de altul si blabla.Am devenit un cuplu.In primul an ne-am inteles bine,eram fericiti,stii? Dar se pare ca eu nu eram de ajuns pentru ca idiotul m-a inselat.Il urasc atat de tare incat imi vine sa-i dau cu ceva in cap de cate ori cand il vad." I-am explicat lui Luke care dadea din cap in timp ce vorbeam.Am oftat,apoi i-am oferit un zambet vinovat. "Totusi,scuze.Nu trebuia sa exagerez atat.Probabil ai o iubita sau ceva..." 

Luke a izbucnit in ras la vorbele mele. "Doamne,eu? Nah,nu-mi plac relatiile,deci e ok.Suntem bine.Poate ca o sa ma mai ajuti si altcandva." Si-a dezvaluit dintii,un zambet larg aparand pe fata lui.Am chicotit, "Oh,sper sa nu." 

"Haide,nu ai fost tu in apele tale azi.Poate data viitoare iti aduci cativa prieteni." A sugerat Luke.

"Probabil ar crede ca am innebunit." 

"De ce?"

"Nu ii invit la petreceri prea des." Am glumit,iar Luke a ras. "Cred si eu." 

-

Imi era foarte foame si mi-am adus aminte ca pe drumul spre casa este un fast-food ieftin,cu mancare super.Asa ca l-am intrebat pe Luke daca ne putem opri acolo,iar el a acceptat.Eram bucuroasa ca a acceptat pentru ca simteam ca lesin de foame.Nu mancasem de la pauza de pranz si desi parea ciudat,voiam sa mai petrec putin timp cu el.

Cand am intrat in restaurant,sunetul unui clopotel ne-a acompaniat.Am zambit,fusesem aici de multe ori si chiar daca nu era cel mai spectaculos restaurant,era perfect pentru mine.Adoram burgerii pe care ii faceau asa ca asta am comandat.Si un suc,normal.L-am facut si pe Luke sa-si cumpere un burger dupa ce palavragisem despre cat de mult imi plac.

Dupa ce chelnerul a luat comanda,a plecat,spunand ca va fii gata in cateva minute,dar mintea.Toti spun acelasi lucru,dar de fapt astepti o groaza.Te face sa crezi ca mancarea ta nu va mai veni niciodata.Speram ca de data asta sa spuna adevaraul pentru ca matele mele faceau un zgomot ciudat,foarte evident.

"Deci," A inceput Luke. "spune-mi cateceva despre tine,Claire." Si-a asezat coatele pe masa,si-a interconectat degetele si astepta un raspuns.

"Numele meu intreg este Claire Avery Addison,am 17 ani,sunt clasa a12a,imi este foarte foame acum." Luke a incercat sa ascunda o chicoteala dar nu a reusit."Uhm...imi place sa citesc,sa dorm,sa mananc.Locuiesc cu mama." Deja nu mai stiam ce sa spun,devenise jenant.Luke parea sa absoarba fiecare cuvant pe care il spuneam. "Ugh,Hemmings,nu stiu ce sa mai zic.Nu sunt o persoana care are lucruri de ascuns."

"Te cred,nu pari genul de persoana." 

"Tu pari genul ala de persoana." Am spus,fara sa gandesc.Dupa ce am realizat ce am spus,mi-am pus mana la gura,iar Luke a oftat. "Scuze...nu am vrut sa---"

"E ok.Nu ma deranjeaza.De fapt,mi se spune cam des." Chiar daca era ranit si se vedea pe fata lui,tot mi-a oferit un zambet si a ras. "Dar nu e vina mea.Nu imi place sa ma deschid in fata oamenilor." Spatele lui Luke atingea bancheta pe care statea iar mainile lui erau acum incrucisate la nivelul pieptului.

"Te inteleg.In zilele noastre nu mai poti avea incredere in nimeni." 

"Exact!" Luke a exclamat.Parea bucuros ca auzise aceste vorbe,cateodata se comporta asa de copilaros,m-a facut sa rad."Oh,scuze,asta a fost cam tare." Era clar ca toti oamenii din incapere il auzisera,se inrosise putin la fata.

"Stii ce? Vreau si eu sa aud cateceva despre tine.Iti stiu doar numele." Luke deschisese gura pentru a spune ceva dar a fost intrerupt de chelner care ne adusese,in sfarsit, mancarea.I-am multumit,apoi i-am facut semn lui Luke ca poate continua. 

"Pai,Luke Hemmings.Nu am de gand sa-ti spun celalalt nume."

"Hai mey.De ce?" M-am bosumflat iar Luke si-a adus fata mai aproape de a mea.Eram asa de aproape incat am crezut ca vrea sa ma sarute,dar mi-a soptit in ureche. "Robert." Nici nu am inteles ce a spus dar am dat din cap.Inima mea imi batea prea tare ca sa mai aud altceva.Simteam zgomotul facut de ea in tot corpul. 

"C-Cum?" Eram atat de emotionata incat m-am balbait. 

"Iti bati joc de mine?" Fata lui Luke era asa de serioasa.Probabil credea ca vreau sa-mi bat joc de numele lui,dar eu chiar nu intelesesem. "Nu.Pe bune,chiar nu am inteles." 

"E Robert,ok? Robert." Si-a ridicat mainile in aer,iar gura mea a luat forma unui 'o'. "Nu e chiar asa de rau." Am recunoscut.Era destul de dragut,dar avea dreptate.Era cam rusinos.

"Asa,Luke Robert Hemmings.Luke,nu Lucas,te rog.Am 18 ani,clasa a12a.Imi plac petrecerile,duh,distractia,o sa sun alcoolic dar poate chiar sunt,alcoolul si tigarile.Desi pot sa traiesc fara ele,nu am de gand sa renunt la ele pentru ca ma fac fericit.Imi place muzica,eu si prietenii mei formam un fel de trupa.Cam asta e tot ce trebuie sa stii despre mine." Dupa mica prezentare,a luat o gura din burger.

"De ce te rezumi doar la petreceri si chestii d-astea?" Am spus,nepolitios mestecand carnea burgerului. "Pentru ca...astea sunt tot ce mai am." M-am incruntat putin,dar nu am vrut sa intram in detalii.Trecutul lui Luke parea cam deprimant si nu voiam sa devina trist acum.Nici nu cred ca era timpul sa il interb despre toate lucrurile astea.Dupa cum am mai spus,nici nu stiu daca ne putem considera prieteni.Nu eram prea buna la socializat.

Gandurile mele au fost intrerupte de mana lui Luke care imi atingea incheietura.L-am privit in ochii lui albastri in care te puteai scufunda,iar o jumatate de zambet era prezenta pe fata lui. "Hei,e ok.Nu trebuie sa te ingrijorezi sau ceva."

"Uhm,ok,fii pe faza pentru ca o sa sune ciudat." L-am avertizat pe Luke aratandu-l cu degetul. "Suntem prieteni? Adica,scuze,nu sunt buna la chestii d-astea si daca nu vrei sa fii prietenul meu e ok,te inteleg pentru ca wow,chiar sunt o ciudat---"

"Ok,putem fii prieteni daca vrei." Luke si-a miscat capul gandindu-se la prietenia noastra. "Dar,asta inseamna ca trebuie sa ma ajuti mereu,dupa scoala." Zambetul diabolic a lui Luke si-a facut aparitia din nou,iar eu mi-am dat ochii peste cap.

In ce m-am bagat?