Luke se simtea bine.Cel putin fizic.L-am intrebat toti ce-si aminteste si a spus ca bause alcool si era foarte deprimat,conducea si plangea in acelasi timp,deci viziunea i se incetosase si nu prea mai avea control la volan.A lesinat pentru ca a impactul l-a speriat atat de tare incat nu s-a mai putut controla. Totusi,doctorii au insistat sa mai stea o noapte si va putea merge acasa a doua zi.Dupa ce Luke si Calum s-au certat intre ei si cu doctorii,iar eu am incercat sa-i linistesc,Lukey mi-a spus ca pot sa merg acasa si ca ne vom vedea de dimineata.Nu voiam sa plec dar el insista sa plec si sa dorm linistita.
Cand am ajuns acasa am fost intampinata de expresia ingrijorata a mamei.Cum am inchis usa,m-a atacat cu o imbratisare care m-a surprins si m-a si speriat putin.
"Oh,Claire,am fost asa de ingrijorata.Trebuia sa ma suni sau sa-mi dai un mesaj." Ma tinea asa de strans.
"Imi pare rau.S-a intamplat ceva important si nu am putut sa te sun." Ne-am despartit atunci cand a auzit cuvantul 'important'.O incruntatura a aparut pe fata ei.
"E totul in regula?"
"Oarecum." Un oftat adanc a iesit de sub buzele mele.Am plecat din fata mamei si am mers in bucatarie.Imi era atat de foame.Mi-am petrecut toata ziua la spital si nu am mancat nimic.
"Cum adica? Ce s-a intamplat?" Am deschis frigiderul si am lasat un gemut atunci cand am vazut mac 'n' cheese.Am luat bolul si l-am asezat pe masa apoi am inchis frigiderul
Mama imi astepta raspunsul,deja stand pe un scaun. "Luke." Am oftat din nou si am luat si eu un loc langa mama. "E in spital."
"Oh Doamne.Ce a patit?" Ma privea cu ochi mari si ma bucura sa vad ca ii pasa de Luke.
"Poveste lunga dar ca sa o fac mai scurta...a intrat cu masina intr-un copac." I-am explicat apoi am luat o furculita din macaroanele mele.
"Si e bine?" Fara sa vreau am scapat un mic raset,mama ma privea de parca eram nebuna.
"Da,mama,e bine."
"De ce ai ras? Ti se pare de ras?" Isi incrucisase mainile la piept,iar eu mi-am dat ochii peste cap.
"Normal ca nu mi se pare de ras.Mi se pare dragut ca pari asa de ingrijorata."
"Pai desigur ca sunt ingrijorata.Ai spus ca il placi,inseamna ca e important,nu?" Mama mi-a oferit un ranjet inainte sa se ridice si am simtit cum obrajii mei au luat foc.
-
Dormeam atunci cand am auzit telefonul.L-am luat imediat de pe noptiera si l-am pus la ureche intr-o secunda cand am citit 'Lukey' pe ecranul telefonului.
"Luke,esti bine?!" Am spus putin cam tare.
"Claire,calma." Radea.Era bine.Un sentiment de usurare mi-a acoperit corpul.
"Doamne,Luke,m-ai speriat."
"Nu pot sa dorm."
"Cat e ceasul?" Am murmurat,plimandu-mi mana pe fata.
"Probabil 2 sau 3."
"Si de ce nu poti sa dormi?"
"Nu stiu."
"Lukey,ce s-a intamplat?" Incercam sa am o voce blanda pentru a-l calma.
"Pur si simplu nu pot sa dorm,briosica."
"Luke,spune-mi la ce te gandesti." Imi era teama ca se gandea din nou la parintii lui.Datorita lui,eu nu m-am gandit mai deloc la tatal meu zilele astea,dar oricum,situatiile erau destul de diferite.
"Sincer?" A sunat ca un copil care nu stie daca ar trebui sa-i spuna mamei ce a facut.
"Sincer." Am ras,la fel si el.
"La tine." Vorbele lui au iesit sub forma de soapta,iar fiorii aparusera pe spatele meu.
"De ce?"
"Mi se pare complicata relatia noastra,tie nu?" Se auzeau niste zgomote pe cealalta parte si nu stiam ce avea de gand.
"Luke,ce faci?" Cand am auzit o voce scartaind,m-am speriat si mai rau. "Unde mergi? Unde e Cal?"
"Calma,Claire,calma." Rasete obosite au rasunat in telefonul meu. "Vreau sa iau o gura de aer.Camera aia ma face claustrofobic."
"Unde e Calum?" Am repetat intrebarea la care nu a raspuns.
"Stii,incep sa cred ca iti cam place de Calum." Se simtea cum se abtinea sa nu rada.
"Ce?! Ce naiba,Luke? Ce ti-au dat aia?" Am izbucnit in ras.
"Calum probabil iar doarme pe undeva pe la spital sau poate ca s-a dus,in sfarsit,acasa." A oftat,apoi s-a oprit putin inainte sa continue. "Dar nu vorbeam despre Cal.Vorbeam despre relatia noastra."
"Nu sunt prea buna la relatii.Nici macar de prietenie."
"Mie imi spui? Singurul prieten care a stat cu mine cu adevarat a fost Calum.Si nici la relatiile..uhm...romantice? nu sunt bun.Nu am mai avut o iubita...cred ca...din clasa a8a sau ceva de genul." Era atat de dragut cand se balbaia,incat am chicotit.
"Wow,clasa a8a?"
"Mda.Toate fetele ma paraseau,asa ca am intors roata,stii? Am inceput sa parasesc fetele dupa ce ma distram putin."
"De la 15 ani?" Wow.Luke si-a inceput cariera de mic,sa inteleg.
"Cam asa."
"Cred ca erai macho man-ul Sydney-ului,huh?" Un sentiment de bucurie a dat navala peste mine atunci cand am auzit rasul adevarat al lui Luke.
"De unde stii ca stateam in Sydney?"
"Uhm,am ghicit." Luke nu a spus nimic,asa ca mi-am dat ochii peste cap. "Ok,ok,e cam singurul oras pe care il stiu.Adica mai stiu cateva dar ma rog.Nu sunt prea buna la geografie."
"Poate o sa te duc o data in Australia."
"Mhm,mi-ar placea." Era asa de bine sa stiu ca Luke nu mai era asa de trist.Daca el era fericit si eu eram fericita si nu mi s-a mai intamplat asta pana acum.
"Stii unde ar mai trebui sa te duc?"
"Unde?"
"La o intalnire." Cuvintele lui mi-au provocat o batalie de fluturi in stomac si multi fiori. "Normal,dupa ce ies de aici."
"Oh si asta mi-ar placea." Am dat din cap aprobator,desi eram constienta ca nu ma putea vedea.
"Pe bune? Wow,adica-" Entuziasmul se citea in vocea lui,dar a tusit putin apoi a continuat. "Adica,e asa de jenant ca vorbim la telefon,adica as fii vrut sa-ti spun asta fata in fata,nu la telefon.Oh Doamne,sunt un--"
"Luke,e okay.Abia astept si daca vrei putem discuta mai mult cand suntem fata in fata.Mai ales ca eu sunt super obosita acum." Eram obosita.Dupa ce am auzit toate astea cine mai putea dormi? Eram asa de fericita si de entuziasmata.Stiam ca Luke va pregati ceva special.Stiam ca nu va fii ca intalnirile banale ale lui Ashton.
"Oh,da,asta ar fii bine.O sa te mai intreb o data cand suntem fata in fata."
"Nu e nevoie,dar okay." Am vrut sa rad,dar rasul a fost intrerupt de un cascat lung.
"Bine,bine,te las sa dormi.Noapte buna,briosica.Te-" A incetat inainte sa termine propozitia.Mi s-a parut ciudat,mai ales ca nu stiam ce voia sa spuna.
"Nopate buna,placintitca."
Am inchis apoi priveam ecranul telefonului cu un zambet lung.L-am blocat si l-am pus cu grija in locul lui.Am strans perna tare la piept si cu cat o strangeam mai tare,cu atat zambeam mai mult.Nu credeam ca pot place pe cineva mai mult decat l-am placut pe Ashton.Nu era doar un crush idiot ca in clasa a7a,realizam asta.Oare era iubire?
-
mac 'n' cheese sunt macaroane cu branza in caz ca nu stiati,puteti sa cautati pe google
crush e baiatul/fata pe care il/o placi PLACI NU IUBESTI
ma simt oribil ca spun asta la sfarsitul fiecarui capitol dar imi cer scuze daca sunt greseli pa va iub
CITEȘTI
after school ↦ hemmings
Fanfiction"Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe niciuna si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." Ce se intampla cand te indragostesti de cea mai complicata si misterioasa persoana? © biiabiebx all rights reserved
