after school ↦ hemmings

Capitolul 7

"Claire!" Am auzit o voce plina de bucurie.M-am intors si am zarit zambetul larg al lui Ashton.M-a imbratisat brusc,iar eu m-am incruntat inainte sa-mi pun bratele in jurul gatului lui."Ce s-a intamplat?" Am intrebat confuza.Ash m-a impins usor pentru a ma privi in ochi,inca ma tinea de umeri. "Chloe a acceptat!" A strigat,foarte incantat ca aceasta fata a acceptat ceva.Dar ce? Am ridicat o spranceana,inca confuza. "Cine e Chloe?" 

Apoi mi-am adus aminte.Chloe este noua iubita a lui Ash.Ieri m-a intrebat daca ar trebui sa o duca la o intalnire,iar eu am spus ca ar fii o idee buna.Pentru ca sunt o proasta.Gura mea a luat forma unui 'o',iar baiatul din fata mea a chicotit. "Woah,Ash....ce veste..buna!" Era destul de greu sa spun asta,dar nu aveam de ales.Nu puteam spune acum ce simt pentru el,era prea tarziu.Am avut 2 ani la dispozitie. "Hei.De ce nu esti la fel de fericita ca si mine?" S-a bosumflat,ochii lui verzi spre caprui parand tristi.Am schitat un mic zambet. "Ash,tu mergi la o intalnire,nu eu." Mi-am intins degetul aratator pentru a-l putea aseza pe pieptul lui.Expresia lui s-a schimbat si mi-a zambit.

"Ok,ai dreptate." Ash a dat din cap,iar eu l-am imitat,apoi am ras.S-a apropiat de mine si mi-a oferit un mic sarut pe obraz apoi s-a departat. "Esti o super prietena." A durut putin,desi era purul adevar.Eram doar prieteni si asta am fost mereu pentru el. "Mda,stiu.Mi s-a mai spus."

-

Aveam o stare foarte proasta.Nu puteam merge la nicio petrecere asa ca nu l-am mai asteptat pe Luke in statie.Am mers pe jos pana acasa.Credeam ca voi ajunge acasa si ma voi relaxa,voi scapa de toate grijile si poate voi dormi putin,dar nu a fost asa.

Mama vorbea la telefon atunci cand am intrat.Mi-am lasat geanta sa cada pe podea,ca de fiecare data si am intrat in holul unde se afla telefonul.M-am rezemat de perete si ascultam discutia mamei.Cand a observat ca sunt langa ea,mi-a zambit.

"Bine,bine.Mersi.Pa." Dupa aceste vorbe,mama a pus receptorul jos si a oftat.Mi-am incrucisat mainile la piept si am asteptat sa-mi spuna cu cine a vorbit. "Ce vrei sa mananci,scumpo?" Nu ma asteptam la aceasta intrebare,desi trebuia.

"A fost matusa,nu-i asa?" Am urmarit-o pe mama in bucatarie,iar ea a oftat din nou.Din nou vesti proaste.Reactioneaza asa de fiecare data cand matusa suna.Mereu incerca sa evite subiectul,dar eram destul de mare pentru a sti ce se intampla cu familia mea. "L-au gasit pe tata?" Am spus,inghitind nodul care se formase in gatul meu.Femeia din fata mea nu voia sa ma priveasca in ochi.Stia ca acest subiect ma intrista,dar era nevoita sa-mi raspunda. "...nu." Mi-am muscat obrazul si am privit tavanul pentru a-mi opri lacrimile,dar deja erau prezente in ochii mei. "Scumpo..." 

"Unde e,mama?" Am lasat lacrimile sa preia comanda.Incercam sa ma sterg cu maneca hanoracului dar era in zadar.Bratele mamei au fost puse in jurul meu,capul meu acum pe pieptul ei.Plangeam pe bluza ei iar ea imi saruta parul. "De ce a plecat?" Erau intrebari pe care mi le puneam cam zilnic.

Dupa ce mama si tata au avut o cearta foarte mare,au ajuns la divort.Tata voia sa divorteze cat mai repede.Se mutase din casa si atunci cand venea,tipa la mama.Erau intr-o cearta continua,iar eu aveam doar 8 ani.Stiam ca tata venea in fiecare weekend,dar,la un moment dat nu a mai venit.Am primit un telefon de la sora lui,matusa mea,Robin spunand ca nu il mai gaseste si nu raspunde la telefon.Desi erau in divort,mama a devenit foarte ingrijorata,iar eu nu prea intelegeam situatia.Mama imi spunea ca tati a plecat pentru un timp..Cand am crescut,mi-a explicat tot.Din pacate,nici acum,dupa atatia ani,tata nu s-a intors si nimeni nu stie unde e si inca ma intreb de ce a facut toate astea.De ce s-a certat asa de rau cu mama? De ce voia sa divorteze cat mai repede? De ce voia doar cearta? De ce a plecat? Cateodata chiar ma intrebam daca mai era in viata,daca i-a pasat de mine.Totusi,stiam ca i-a pasat de mine pentru ca aveam o relatie foarte buna dar...totul a fost distrus.

Am iesit din imbratisarea singurii persoane din familie care mi-e alaturi si m-am dus la mine in camera,continuand sa bocesc.Nici nu mai voiam sa iau cina.Incepusem sa ma gandesc la timpurile cand formam o familie frumoasa.Cinele in familie,excursiile,iesirile in oras,cumparaturile;totul. Imi lipsea tata.

- 

Dupa ce m-am linistit putin,am inceput sa citesc,din nou,'Cautand-o pe Alaska'.Iubeam cartea asta,iar Alaska imi amintea de Luke.Luke era varianta masculina a Alaskai,cel putin la comportament.Am fost intrerupta de mama care m-a strigat,spunand ca e cineva la usa.Singurii care veneau sa ma vada erau Maddy si Ashton,dar ei urcau singuri deci cine putea sa fie? Am lasat cartea pe pat si am fugit jos.Era sa cad atunci cand am ajuns la usa,iar mama era gata sa ma prinda dar m-am tinut pe picioare.Am ridicat capul si l-am intalnit pe Luke.Statea acolo,razand de mine.L-am lovit incet in umar iar el a inceput sa rada si mai tare. "Hei! Nu mai rade!" Incercam sa nu izbucnesc si eu in ras,dar am esuat.Mama a tusit,asa ca noi ne-am oprit si am privit-o pe mama care avea sprancenele ridicate.

"Uhm,mama,el este Luke." Am spus intinzand mana spre Luke.Amandoi au zambit si s-au salutat. "Incantat de cunostinta,doamna Addison." El a spus,ranjetul lui de copil mic inca prezent pe fata lui. "Oh,asta ma face sa sun asa de batrana." A spus mama,acoperindu-si fata cu mainile ei.A stat asa vreo 5 secunde apoi le-a lasat sa revina la pozitia initiala si a ras spre Luke. "Poti sa-mi spui Lauren." Luke a dat din cap,apoi mama a spus ca se duce sa pregateasca cina si ne-a lasat singuri. 

"Ce naiba ai facut? Te-am asteptat vreo ora pe banca din statie!" Luke a exclamat,soptitnd,pentru ca 'Lauren' sa nu auda discutia.Figura mea a devenit destul de trista.Imi parea rau ca l-am lasat cu ochii in soare dar chiar aveam o zi proasta.Ochii mei erau inca rosii si umezi. "Doamne,Claire! Ai plans?" Pupilele lui s-au marit,iar eu mi-am sters lacrimile ramase. "Nah,doar ca...m-am uitat la un film si adica...vreau sa spun ca..." Eram.Cea.Mai.Proasta.Mincionoasa. 

Zambetul diabolic a aparut pe fata lui. "Vrei sa spui ca...da,ai plans." M-am dat batuta.Priveam covorul de sub picioarele mele atunci cand i-am raspuns. "Poate." 

"Ce-ar fii sa-mi povestesti totul la pertrecerea de pe strada urmatoare?" Sprancenele lui faceau un mic dans care m-a facut sa rad. "Scuze,Luke,dar...chiar nu am chef de petreceri in seara asta." Am fost sincera si speram ca el va intelege.M-a privit inexpresiv,apoi si-a lins repede buzele. "Ok,bine.Se pare ca ma duc singur." Acum ma simteam si mai prost.Nu-l puteam lasa singur.Voia sa-mi intoarca spatele,dar l-am prins de maneca.

"De ce nu ramai la cina?"