Era miercuri si cred ca era vreo 3 dimineata.Ca in fiecare seara,am stat si m-am gandit la tot ce mi se intampla.Nu vorbisem cu Luke zilele astea pentru ca am vrut sa ma gandesc bine la relatia pe care as vrea sa o am cu el.M-am intors cu fata spre geam,lumina lunii pe fata mea si am inchis ochii.Cand eram pe cale sa adorm,telefonul meu a inceput sa sune.Nu am vrut sa raspund.Oricine era putea sa astepte,dar cand am luat vazut ca Luke era cel care ma suna,am raspuns imediat fara a mai sta pe ganduri.Ce a mai facut de data asta?
Am auzit niste suspine si mi-am dat seama instantaneu ca ceva rau se intamplase. "Claire..." Abia am inteles ce a spus.M-am ridicat repede din pat si m-am dus in baie pentru a-mi aranja putin parul.Voiam sa ma pregatesc sa plec,avea nevoie de mine.
"Luke! Ce faci? Unde esti?" Devenisem foarte agitata,iar mana mea nu-mi parasea parul.Era intr-o stare oribila.Cine stie ce putea sa faca?
"Nu stiu,Claire,habar nu am unde sunt." Atunci cand am auzit zgomot de masini,inima a inceput sa-mi bata si mai tare.
"Luke,esti in masina?" Deja strigam pentru ca eram mult prea ingrijorata.
"Mhm." A murmurat,iar eu am oftat.
"Luke opreste masina.Nu poti conduce in starea asta." Incercam sa fiu calma,nu rezolvam nimic daca strigam la el.
"Nu stiu unde sunt,trebuie sa ajung acasa.Nu pot sa nu mai conduc." El nu vorbea,pur si simplu plangea,plangea cuvintele.Imi era greu sa inteleg ce spune.
"Luke,nu iti este nimic familiar?" Mi-am strans parul intr-o coada si m-am intors in camera cautand niste haine.
"Nu." Am auzit un claxon si pupilele mi s-a dilatat.
"Luke,tine ambele maini pe volan,te rog!" Am ridicat tonul din nou,iar Luke a gemut.
"Cum pot sa tin ambele maini pe volan daca vorbesc cu tine?!" A strigat si el,iar eu am dat din cap desi nu ma putea vede.
"Doamne,Luke,cum nu stii unde esti? Macar spune-mi ce vezi in jurul tau." Am scos o pereche de jeansi din dulap,un pulover si mi-am asezat telefonul intre obraz si umar.
"Nu prea vad nimic,Claire." Asta m-a speriat si mai mult.Plangea si vedea mai nimic.
"Luke,te rog,calmeaza-te.O sa incerc sa te gasesc."
"Cum dracu' sa ma gasesti? Suntem in San Francisco,Claire!" Mi-am dat ochii peste cap la comentariul lui.
"Te rog frumos,Luke,calmeaza-te.Fii atent la drum si nu stiu...o sa incerc sa te gasesc."
"Bine." A murmurat si mi-a inchis.
Un oftat lung a iesit de sub buzele mele.M-am grabit sa ma imbrac astfel incat era sa cad de doua ori atunci cand imi luam blugii pe mine.Mi-am luat telefonul,pachetul de guma si am mers jos pentru a lua cheile masinii mamei mele.
-
Luke avea dreptate pana la urma.San Francisco e mare,erau 20% sanse sa il gasesc.Dupa mai mult de o ora de cautari,m-am intors acasa si am mers in living.Nu mai puteam dormi deloc acum deci de ce mai mergeam la mine in camera? Mi-am aruncat telefonul si cheile pe masa si m-am asezat pe canapea,punandu-mi capul in maini.Luke putea fii ranit acum sau in mare bucluc,iar eu nu-l ajutam.Ma simteam oribil.M-am ridicat si m-am dus in bucatarie pentru a-mi face un bol de cereale cu lapte.
Cand m-am intors,telefonul meu era luminat.M-am incruntat si am lasat bolul deoparte pentru a vedea notificarile.Doua apeluri de la un numar pe care nu-l stiam.Era ora 5:07am.Cine ma suna la ora asta? Poate era Luke? Am sunat inapoi si am asteptat sa raspunda.Pulsul meu a crescut atunci cand am auzit cine era.
"Claire?" Stiam vocea aia.Am avut dreptate.Stiam ca ceva s-a intamplat si era rau.
"Calum?" Ma plimbam in cerc in living si mana mea si-a gasit singura drumul spre par.
"Claire,Luke...Doamne,e asa un prost." Calum plangea.Am inghitit nodul care mi se formase in gat si am luat un loc pe canapea pentru ca picioarele mele incepusera sa tremure.
"Cal,ce s-a intamplat?" Am spus cu vocea tremuranda.
"Sunt la spital,te rog,vino." Mi-a dat adresa spitalului si nici nu am mai stat pe ganduri.
Am luat ce aveam nevoie si am sarit in masina.
-
ops scuze pentru sfarsit dar imi place sa va tin in suspans hehe
NU LUKE NU A MURIT STATI CALME
oh da si inca o data scuze de greseli *daca sunt* wow sunt prea lenesa
si scuze daca e scurt dar urmatorul capitol o sa fie mai lung
oh si mda nu ati aflat de ce Luke e trist dar sper sa aflati in capitolul urmator lol frate nici eu nu stiu ce fac aici
SI GIF-UL ALA SDJFHSDJKF DE CE BAIETII ASTIA ARATA ASA DE BINE CU SPACA?????
CITEȘTI
after school ↦ hemmings
Fanfiction"Dragostea e asemeni febrei; nu le putem stapani pe niciuna si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." Ce se intampla cand te indragostesti de cea mai complicata si misterioasa persoana? © biiabiebx all rights reserved
