Prolog

3.4K 131 9
                                    

Alerg speriata spre pădure neștiind pe unde sa o iau, imi aud doar bătăile inimii care bat alert de la efort. Simt cum se apropie tot mai tare de mine iar panica isi face simțită prezenta, împiedicându-ma si căzând rupându-mi hainele de pe mine. Ma ridic cu greu fiind plină de răni care sângerau si cu ultimele puteri reușesc sa alerg din nou dar simt cum sunt prinsă de talie si ridicată pe sus.
Nuuuuuuu!!!! Te rog da-mi drumul!
Nu am sa te las sa imi scapi....!
Si cu aceste vorbe ramân in minte pana ca întunericul sa isi faca aparitia.

Love for a monsterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum