6

71 11 0
                                    

Se nu ai așteptări de la nimeni ,vei fi dezamăgit.

Mă opresc cand fața mea sta Ivi.
Eu:-Ivi!

Ivi:-Alice.spune indiferenta.

Eu:-Ce ai pățit?

Ivi:-Multe,chiar foarte multe.Dar cel mai mult m-a supărat faptul că nu ai venit la mine.Te-a durut in cot de mine.Trebuie să mă învăț să nu mai am așteptări pentru că voi fi dezamăgită.

Eu:-Dar,Ivi...Am venit la tine.De fapt nu.

Ivi:-Sincera sa fiu nu mai înțeleg.

Eu:-Cand veneam spre tine am avut un accident.Si am fost și eu internata.De ce ești așa de egoista?Ești meschină și rea.Mereu ai fost așa!Și mereu vei fi!Te urăsc, Ivi White!

Ivi:-Daca așa stau lucrurile o sa plec din casa ta.Dar,sa nu spui că nu ți-am spus,odată ce voi ieși pe acea ușă cu bagajul in mana,nu mă vei mai vedea niciodată.

Eu:-...

Ivi:-Ori îți ceri scuze ori nu mă vei mai vedea niciodată.

Eu:-....

Ivi pleacă,urcând în mașină.
Mă pun pe marginea drumului și strig.

Eu:-ORGOLIUL ASTA DISTRUGE TOT!

Îmi caut telefonul prin buzunare,apelandu-l pe Alex.

Eu:-Alex!Vin-o repede și ia-ma de pe strada Transilvaniei.

Alex:-Ok!Dar ce cauți acolo?

Eu:-Ai venit?

Alex:-Fie!

Arăt că ultima centuriata cu hainele astea.
Mă întreb cum de nimeni nu a oprit să mă întrebe dacă am uitat drumul spre centura.
Sunt scoasă din gândurile mele de un claxon de mașină,dqndu-mi seama că este Alex .

Urc în mașină și sper cu toată ființa mea sa nu îmi comenteze machiajul și ținuta.Dar din păcate speranțele mele mi se adeveresc.Nu,cum sa nu își bată Alex joc de mine?

Alex:-Cu machiajul asta zici că ești sora lui Joker.

Eu:-Haha!Am uitat sa rad.

Alex:-Si cu hainele astea...

Eu:-Stii,știu.Sunt ca ultima centuriata și te miri cum de nu m-am întrebat nimeni daca am pierdut drumul spre centura.Si nu.

Alex:-Mai nou citești gânduri?

Eu:-Am stat în burta mamei amândoi 9 luni,și că prin magie încă nu te pot suporta.

Alex își dă ochii peste cap și bănuiesc că își caută creierul.

Eu:-Ce-ti dai ochii aia peste cap?Își cauți creierul,este?

Alex:-Esti culmea.

Eu:-Merci!

Alex:-....

Ajungem acasă,unde o văd pe Ivi cu un bagaj in mana,și cu un băiat lângă ea.

Eu:-Josh?

Când se întoarce observ că este chiar el.

Dau sa merg sa-l iau în brațe dar mă opreste.

Josh:-M-ai dezamăgit!Nu mai știi pactul?Se pare că nu .

Eu:-Dar...Eu...

Josh:-Nu,te rog.Ivi va pleca.Nu credeam că ai să renunți vreodată.I-ai promis asta lui.Lui Liam .Ai jurat.Înțelegi?Nu,nu înțelegi.Te-ai luat după el,spune arătând spre Alex,și ai uitat de noi,ce care ti-au fost mereu aproape.Si crede-ma că și pe mine că mă doare.Va iubesc pe amândouă la fel.Dar nu,tu nu ai de gând să încerci să fi mai buna.Asa i-ai promis,că nu ne vei lăsa niciodată.spune și eu mă uit mirată la el.

Iubirea poate sa ucidaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum