Iubirea poate sa ucida

16

Ivi P.O.V

Mă trezesc exact unde m-am culcat, în salonul de spital.
Dacă țin eu bine minte, aseară a fost Alex la mine şi eu... oh,nu! I-am spus că îl iubesc, a doua oară.
Şi mai mult ca sigur acum mă v-a evita.
Eu sunt bună doar să stric.
Îmi iau telefonul din dreapta mea, de pe noptieră şi o sun pe Alice.

Eu:-Alice, ce faci?

Alice:-Bine.
Spune ea în şoaptă.

Eu:-Alice, de ce vorbeşti în şoaptă dacă eşti singură în casă?

Alice:-Păi nu sunt.

Eu:-Ce?! Cine e la noi acasă?

Alice:-Adam.

Eu:-Ce caută Turner acolo?

Alice:-Poveste lungă,când vin să îți luăm biletul de ieşire din spital, azi, îți voi povesti totul cu lux de amănunte.

Eu:-Mbine...Ai grijă ce faci, nu vreau nepoți de pe acum.

Pun telefonul  pe noptieră şi îmi fixez privirea pe un punct inexistent, pe peretele din fața mea.

Un miliard de gânduri îmi trec prin cap. El ce a spus? Oare mă place? Nu, e imposibil. El o preferă pe Lia.

Îmi îndrept privirea spre uşă când văd că se deschide uşor, pe ea intrând Alex.
Îl privesc panicată, neştiind ce să fac.

Alex:-Te simți bine?

Eu:-Mda...

Alex:-Vrei ceva?

Eu:-Nu.

Alex:-Ivi, nu putem continua aşa.

Eu:-Şi ce să facem Alex? Tu eşti împreună cu Lia.

Alex începe să râdă, nu văd nimic amuzant în asta.

Eu:-Nu văd nimic amuzant în asta.

Alex:-Eu nu sunt împreună  cu Lia. Sunt singur,deocamdată.

Eu:-Bravo...

Alex:-Ivi, uita-te în ochii mei şi spune-mi cu adevărat dacă mă iubeşti.

Eu:-Alex, nu profita de faptul că sunt slabă şi nu pot să te mint.

Alex:-Spune-mi!

Îmi mut privirea spre el.

Eu:-Alex, de ce trebuie s-o zic eu? Tu nu mă placi? Atunci de ce mă pui să spun asta?

Alex:-Trebuie s-o sun pe Alice.

Eu:-E ocupată acum.

Alex:-Cu ce?

Eu:-Cu Turner.

Alex:-Ce?! Ce caută Adam la ea aşa de dimineață?

Eu:-A dormit la ea.

Alex:-Îl omor!

Eu:-Stai jos şi nu te prosti. Sunt majori şi vaccinați.

Alex:-Dacă o v-a răni?

Eu:-Nimeni nu a spus că sunt împreună.

Alex:-Dar dacă vor fi?

Eu:-Vor fi împreună doar dacă se iubesc şi dacă se iubesc se vor împăca indiferent de cât îşi greşesc unul altuia.

Alex:-Poate...

Pe el îl preocupă Alice şi Adam, nu noi. Doamne, îmi vine să îl arunc pe geam.