Iubirea poate să ucidă.
Alice şi Ivi vor afla asta pe pielea lor, îndrăgostindu-se de cine nu trebuie.
______________________________________
-Mă urăşte. Chiar mă urăşte!
ALICE Unde este Ivi? Am căutat-o în sufragerie, Bucătărie, camera ei și restul casei dar e de negăsit. Aleg să renunț la căutarea ei și merg spre camera mea pentru a mă spăla. Intru în camera mea, apoi în baie. Îmi rodic privirea spre oglindă și văd că am o vâmătaie pe obrazul drept. Animalele alea, nu îi pot numi oameni, m-au rănit probabil când mergeam spre sediul ăla a lor. Îmi scutur capul pentru a face gândurile să dispară. Mă dezbrac și îmi arunc hainele cât colo, cred că prin colțul băii. Încep să-mi masez corpul cu gelul meu de duș cu aromă de lămâie. Un gând îmi trece fulgerător prin cap. Trebuie să mă angajez. Eu de profesie ar tebuii să fiu secretară. Am avut mult noroc că la început m-au ajutat ai mei cu mutatul și chestiile astea, dar acum că am o casă trebuie să o întrețin, mai ales că este o casă mare și nu este ușor de întreținut o astfel de casă. Ies de sub duș și îmi înfășor trupul într-un prosop care îmi ajungea până la jumătatea coapselor. Ies din baie mergând către dressing-ul meu pentru a-mi alege o ținută, am decis să merg prin parc să mă plimb. După vreo 5 minute de Căutare, am găsit o ținută care pare potrivită.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
La machiaj am optat pentru două codițe de tuș, un ruj nude. Îmi iau un mic ghiozdănel în care îmi pun telefonul, niște șervețele și câțiva bani și ies din casă. O iau la pas spre parc. În aproximativ 16 minute ajung în parc. Intru pe poarta parcului care avea un copac bătrân pe care eu, personal, îl ador. Mă așez la baza copacului, miliarde de gânduri străbătându-mi capul. Cel mai frecvent era cel legat de Adam și de iubita lui. Apoi cel legat de angajarea mea. Îmi sprijin capul de copac, deschizându-mi telefonul pentru a mă uita la ceas. 18:47. Mă holbez la telefon deoarece nu înțeleg cum s-a făcut atât de târziu. Îmi rotesc privirea prin parc, observând o fată care se ceartă cu un băiat. Ia stai puțin, aia e Ivi? Îmi iau ghiozdanul și fug în acea direcție. -IVI! Ivi se întoarce spre mine și îmi spune: -Așteaptă puțin! Ivi se întoarce către acel băiat necunoscut mie. -Uite cum stă treaba! Eu nu mai fac treburi dintr-astea. Nu vreau să mai aud despre nimic legat de aceste lucruri. Nu am înțeles la ce se referea așa că am tăcut. Ivi a continuat. -Te rog, lasă-mă! Știi foarte bine că i-am jurat că nu mai fac astfel de lucruri. -Nici dacă este vorba despre găsirea ucigașului mamei tale? Întreabă tipul. -Nu pot să cred că l-ai găsit! -L-am găsit, dar nu l-am prins. Avem nevoie de ajutorul tău pentru asta. -Lasă-mă să mă gândesc. -În două zile să fii deja hotărâtă, aștept un telefon, altfel o lăsăm baltă și Ucigașul nu va fi prins niciodată. Spune și pleacă. -Ivi... -Ce mă fac eu? Am jurat că le las naibii de chestii ilegale, dar și că voi găsi Ucigașul părinților mei. -Cred că ar trebuii să decizi. Îți dorești de ani de zile să îl prinzi.Cred că ar trebuii să vorbești cu Alex.
