10

76 12 4
                                    


Alice P.O.V

Eu:-...

Ivi:-Alice, zi ce ai pe mână!

Eu:-Nu e treaba ta, bine?Nu sunt datoare cu explicații nimănui.

Ivi:-Nu trebuie să fii datoare pentru a avea încredere în cineva.

Eu:-Poate...

Îmi conectez căştile la telefon şi dau drumul la muzică.
Îmi sprijin capul de geam.Observ că cerul este trist.Mda...Aşa  ca mine.

Încercând să nu plâng, ceea ce este destul de greu, lumea viselor urmează să fie descoperită de mine.

Tresar puternic când un sunet ascuțit  răsună în toată maşina.

Când îmi dau seama ce a fost îi dau o palmă lui Alex.

Eu:-Boule.

Alex:-Vaco.

Eu:-Idiotule.

Alex:-Idoato.

Eu:-De ce a trebui mama să te nască şi pe tine?Nu puteam fi doar eu?

Alex:-De aia.

Eu:-Bou.mormăi şi îmi pun din nou capul pe geam.

În sfârşit adorm, câmd sunt trezită de o discuție cam aprinsă.

Deschid ochii exasperată.

Eu:-Ce ați mai făcut?

Ivi:-Eşti o toantă.

Eu:-Ce ai zis?

Ivi:-Nu vorbeam cu tine, ci cu asta.spune arătând spre "iubita" lui Alex.

Eu:-Ce ai făcut?

Ivi:-Eu? Nimic. Domnişoara mi-a răspuns la telefon.

Lia:-În apăratea mea, am crezut că e telefonul meu.

Ivi:-În apărarea mea , cred că îți voi da o palmă cât de curând.

Eu:-Gata! Zici că aveți 3 ani. Şi celălat unde mai e?

Ivi:-Alex?

Eu:-Cine altcineva?

Lia:-S-a dus să ia de mâncare.

Eu:-Şi mie ce îmi ia?

Lia:-A spus că vede el.

În scurt timp în maşină intră Alex.

Se întoarce spre fete.

Alex:-Nu am de gând să-mi dau banii pe vaca aia.

Eu:-Ce ai zis?

Alex:-Exact ce ai auzit. Ai noroc că te-am luat cu mine  până acasă.

Eu:-Dacă aşa stau lucrurile eu plec.

Ivi:-Vin şi eu.

Ieşim amândouă rapid din maşină şi ne luăm bagajele.

Alex placă şi nou rămânem în mijlocul  drumului.

Ivi:-Şi acum ce facem?

Eu:-Habar n-am.

Spun şi mă aşez pe iarbă.

Ivi:-Cum de  eşti aşa de calmă?

Eu:-De ce nu aş fi?

Ivi:-Pentru că, suntem la 2000 de mile distanță de casă.

Eu:-Am început să nu mai am aşteptări sau să mă mai panichez.Tot voi muri .Ori mai devreme ori mai târziu.

Ivi:-De când ai devenit aşa.

Eu:-Aşa cum?

Ivi:-Aşa emo.

Eu:-Nu sunt emo.

Ivi:-Ba eu cred că da.

Eu:-Ştii, doare, rău.

Ivi:-Din vina lui?

Eu:-Da...Şi că eu nu am pe nimeni. Nimeni nu vrea să stea lângă mine.

Ivi:-Ho fă nebuno, că o să-ți găseşti şi tu un fraier doar al tău, dar toate la timpul lor.

Eu:-Eu nu mă voi schimba.

Ivi:-Înțeleg dar te rog doar să nu te mai tai.

Eu:-De unde ştii că m-am tăiat?

Ivi:-Pentru că te cunosc.

Eu:-Pe tine nu te pot păcăli.

Ivi:-Nici nu trebuie.

Eu:-Eşti cea mai bună prietenă din lume.

Ivi:-Şi tu.

Ne îmbrățisăm şi apoi îmi vine în minte să îl sun pe tata.

Îl apelez , răspunzâmdu-mi .

Eu:-Tati, să spunem că sunt pe o stradă la 2000 de mile de casă.

Tata:-Ce? Scumpo,  ce cauți acolo?

Eu:-Pai să spunem că m-am certat cu Alex şi că eu şi Ivi am ieşit din maşina lui.

Tata:-Dacă tu îmi trimiți un mesaj cu numele străzii sau mi-l spui voi trimite pe cineva după tine.

Eu:-Ok.

Îi spun numele străzii şi într-o oră eram în maşină.

**

Eu şi Ivi  coborâm din maşină însoțite de tata.

Când intrăm în casă îi observăm pe  Alex şi pe Lia unul peste altul.

Tata:-Voi ştiți că există cameră de hotel.

Eu:-Dar el e nestimțit.

Tata:-De ce ai lăsat-o pe sora ta în mijlocul drumului?

Alex:-De ce nu?

Eu:-Tată eu mă voi muta.

Tata:-Ce?

Alex:-Ce?

Lia:-Ce?

Ivi:-Ce?

Eu:-Aşa cum ați auzit.

Iubirea poate sa ucidaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum