Iubirea poate sa ucida

19

ALICE

Eu:-I-ați mâinile de pe el!

Adam:-Nu vezi că se dă la tine?

Eu:-Şi ce? Nu are voie? Am un iubit şi nu ştiu eu?

Adam:-Nu, dar... spune şi îi dă drumul lui Andreas.

Eu:-Şi? Dacă nu am un iubit pot face ce vreau eu, da? Să fiu împreună cu cine vreau eu!

Îl iau pe Andreas de mână şi îl trag afară din club.

Eu:-Scuze, Andreas! Nu ştiu ce l-a apucat. El are voie să aibă o iubită şi eu nu am voie nici să fiu prietena unui băiat. Spun lăsându-mi capul în jos.

Andreas:-Alice, spune ridicându-mi capul, tu nu ai nicio vină. E şi el gelos...

Eu:-Gelos? Oare? Nu, nu cred, o are pe iubita lui perfectă.

Andreas:-Nimeni nu e perfect, mai ales târfulița aia, se vede de la 2 kilometri câte kilograme de machiaj are pe față.

Eu chicotesc la auzul glumiței lui.

Eu:-Da, dar... îmi place de el.

Andreas:- Înțeleg. Şi de ce nu vorbeşti cu el? Sau cu fratele tău, îl cunoaşte de ani buni.

Eu:-Nu ştiu... îmi e frică de un refuz, şi de umilirea de atunci, şi de lacrimile ce vor fi vărsate şi...

Andreas:- Alice, ştim amândoi că dacă nu rişti nu câştigi, nu-i aşa?

Eu:-Da, dar îmi e frică şi nu ştiu ce să fac...

El mă trage în brațele sale şi eu îmi înconjor mâinile în jurul gâtului său.

Adam:-Ce fac porumbeii?

De spaimă i-am dat drumul lui Andreas, şi mă uitam la Adam.

Adam:-Oh, scuze, am întrerupt un moment de cuplu, nu? Să vă las.

Eu:-Adam!

Strig şi el se întoarce.

Eu:-Adam, de ce te comporți ca un copil mic, de ce te superi că am venit aici cu Andreas?

Adam:-Eu? Să mă supăr? Never baby.

Alice:-Atunci ce sunt cu fazele astea?

Adam:-Nu ştiu despre ce vorbeşi.
Spune şi vrea să plece dar îl trag înapoi.

Eu:-Ce e? Ce s-a întâmplat cu tine?

Adam:- Nu Alice, asta sunt asta, sunt un monstru, spune, m-am obişnuit.

Eu:-Pentru a fi monstru trebuie să te ocupi cu ceva ilegal, să fi omorât oameni, şi tu nu ai făcut asta?

Adam:-Cine spune asta?

Eu:-Ce? Nu pot să cred...

Adam:-Ba să crezi, şi acum te sfăuiesc să mergi acasă cu cealaltă.

Eu:-Cu Ivi? Dar ce a pățit?

Adam:-Asta s-o întrebi pe ea!

El pleacă şi eu mă înroc spre locul unde era Andreas.
Nici urmă de el.

Ivi:-Alice, vii cu mine acasă, te rog?

Eu:-De ce nu mergi cu Alex?

Ivi:-M-am certat cu el, e drept să vorbească de alte fete de față cu mine, zi şi tu, e drept?

Eu:-Nu, nu e. Eu zic să mergem pentru că deja e foarte târziu. Dar vom merge pe jos,nu e niciun taxi liber.

Ivi:-Bine, hai.

O luăm noi uşor la pas, până când vedem un părculeț, unul prin care trebuie să trecem pentru a ajunge acasă, părculețul de astăzi.

Mergem până la jumătatea parcului, apoi în fața noastră apar vreo 5 băieți, cam de vârsta noastră.

Eu:-Vă putem ajuta cu ceva?

Unul din ei:-Sigur, ca să fiți fete cuminți trebuie doar să stați liniştite.

Nu prea înțeleg ce zice, dar în fracțiune de secundă simt o batistă care miroase ciudat, cum îmi este pusă la gură.

Eu şi Ivi încercăm să ripostăm dar cred că drogul din batistă îşi face efectul.