Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

13. Surpriza

Harry's POV

De ce totul este asa de greu? De ce nu simt ca pot sa ii spun totul? O iubesc extrem de mult, i-am zis totul despre mine, insa cum as putea sa ii zic ca trebuie sa plec fix in America. Pentru doua saptamani. E al naibii de mult si in primul rand eu nu pot suporta. Afurisitul James nu stie alte persoane decat pe mine si oricat am incercat sa ii spun sa ma lase aici, el ma ameninta cu tot felul de lucruri. Iar daca de o persoana imi e frica, aceea e James. Are atatea relatii incat ar putea baga si un om nevinovat la puscarie.

Iar Klara, doarme ca un inger in asternuturile negre. Respiratia ei calma si regulata este ca un sunet pe care as vrea sa il aud toata viata, la fel si vocea ei angelica care suna ca cea mai frumoasa melodie.

Trebuie sa plec, iarasi, si nu vreau sa fac asta. Ii plasez un sarut pe parul moale si ma grabesc spre usa - orice secunda este importanta.

Klara's POV

Ma trezesc ca de obicei singura. Harry mereu pleaca, si oricat incerc sa aflu unde merge, nu reusesc. Chiar daca stiu cu ce se ocupa si toate lucrurile despre el, inca nu pot deslusi unde merge, iar el imi spune doar sa am incredere in el ca nu se intampla nimic. Sigur, Harry, sigur.

M-am dat jos din pat si am gasit un biletel pe noptiera, ca de obicei:

Buna dimineata iubita mea! Stiu ca esti dezamagita de mine, dar a trebuit sa plec iarasi, ma voi intoarce cat pot de repede, am facut eu micul dejun. Te iubesc x:)

Am zambit la ultima parte si am coborat in bucatarie unde mirosul de clatite pufoase si cafeaua pe care numai Harry stie sa o faca mi-a inundat narile. Am adulmecat mirosul pana la masa din centrul bucatariei unde am gasit, ca de obicei, clatitele mele pufoase cu miere si Nutella. M-am asezat si am inceput sa savurez mancarea, in timp ce ma gandeam la toate posibilitatile. Daca Harry e intr-o misiune acum? Clar. Dar daca omoara oameni? Daca face cine stie ce alta ilegalitate?

Parul mi s-a zbarlit la gandul unei victime iesite din mainile alea uriase si frumoase ale lui Harry, maini care ma mangaie si ma fac sa ma simt iubita. E imposibil sa ma gandesc la asta.

Harry's POV

In timp ce goneam pe autostrada, mi-am adus aminte de seara trecuta, cand Klara s-a tras speriata din bratele mele. Oare am facut-o prea repede si acum nu se simte sigura? O sa o las putin timp, dar cand vocea ei plangea si implora ''Harry nu ma rani, te rog'', sufletul imi era spulberat in mii de bucatele.

Aproape ii zisesem de ce doream sa ma sinucid- cea mai mare tampenie a vietii mele, care a indepartat-o pe singura persoana in care aveam incredere si o iubeam. Gemma. As da orice sa o mai vad, insa a spus ca e prea speriata de mine, de demonii din interiorul meu.

Eram depresiv, regretam atat de mult ca mi-am omorat parintii incat niciodata nu m-am putut ierta pentru asta. Luam droguri, o alta fata in fiecare seara, intrasem in lumea asta si nu simteam ca mai am vreun rost in viata. Pana cand Gemma a aparut in Londra si mi-a dat viata peste cap. Era dezamagita de mine, ii parea rau si ma iertase pentru tot. Vroia sa ma ajute, insa nu a reusit. M-a facut sa ma simt si mai vinovat cand s-a dus la antrenamente si la testul final, cand trebuia sa aiba o lupta cu unul dintre antrenori, acel antrenor a batut-o in ultimul hal, cicatricile de pe spatele ei fiind si acum o amintire dureroasa.

Apoi a violat-o si a lasat-o fara vlaga pe ring, unde am gasit-o. Am stiut cine a facut toate astea si l-am omorat fara sa stau pe ganduri. Prietenii lui au zis ca urmatoarea persoana din inima mea care ajunge acolo va avea aceeasi soarta. Pentru ca eram un nenorocit. Au jurat si nu puteam sa risc cu Klara asta. O iubesc prea mult sa pateasca asta.

Am intrat pe portile mari ale casei lui James, urcand la etaj unde se afla biroul lui. Am deschis usa nervos si am intrat in incapere, unde James statea ca de obicei la biroul lui, cu harti ale oraselor in fata si alte hartii.

- Harry, Harry, in sfarsit ai venit.

- Da, da, acum rapid. Ce e? Stiu ca sambata plec. Vocea mea era enervata si plictisita.

- Harry, ce e cu tine? Aseaza-te, trebuie sa discutam.

- Nu renunt la Klara, sa stii. Amenintarea se putea face auzita in vocea mea.

- Nu iti cer asta. Iti cer sa vorbim despre Sam si legatura ciudata cu mama Klarei. Chiar crezi ca sunt indragostiti?

- Sam ar putea fi. Mama Klarei a recunoscut ca face asta doar pentru banii, ele stau prost la capitolul asta. Louis e fiul lui, ne poate ajuta.

- Intocmai. Ai face bine sa il pui pe Louis sa stie ce se intampla acolo. Si pe Klara. Si... Cred ca e timpul sa va duceti amandoi undeva.

Am marit ochii cat cepele. Unde sa ma duc cu Klara? E nebun? Nu are nicio pregatire.

- Ai innebunit? Vocea mea era stupefiata.

- Nu, veti pleca amandoi in America. Ti-ar prinde bine ca Gemma sa o cunoasca...

- Nu indrazni sa aduci vorba de Gemma! Klara nu stie motivul pentru care a plecat in America si nici de ce nu o las la antrenamente.

- Ei bine, spune-i asta surorii tale. Ea mi-a cerut asta.

- Poftim? Credeam ca o sa vomit chiar acolo. Cat tupeu are James? Ce am pierdut?

Si cand credeam ca nu e destul, usa s-a deschis, Gemma facandu-si aparitia.

Gemma's POV

- Harry! Vocea mea era plina de bucurie. Am sarit in bratele fratelui meu. Orice ar fi facut, am stat cu gandul la el mereu, era in pericol, fratele meu micut.

- Gemma! Ce cauti aici?

- Am venit sa te ajut. Asa cum ti-am promis. Am zambit dulce stiind ca asta il face sa se inmoaie.

- Gemma, ce ti-am zis eu tie? Trebuia sa stai departe!

- De ce? Sunt pregatita si... trebuia sa aflu cine e Klara!

Harry si-a pus palma peste fata, enervat, asa cum facea cand eram mici. Am zambit, gandindu-ma la momentele frumoase, si m-am dus langa el.

- Te rog! Deaia plecati voi doi. Una bucata vacanta, am eu grija aici.

- Nu intelegeti nimic! Nimic! Gemma, haide acasa, acum!

Am tremurat speriata. Ce nu intelegem? Harry e asa misterios cateodata.

Am coborat impreuna scarile, iesind din casa luxoasa a lui James.

- Mi-ar placea sa locuiesc aici. Atata lux... Casa ta cum e? I-am zis lui Harry.

El doar s-a uitat la mine si a ras, dupa care a zis cu o seriozitate care m-a speriat:

- Neagra, ca sufletul meu. Apoi soptit. Insa are o pata de lumina in ea, un inger, Klara.

Si atunci am inteles ce era misterios la Harry. Era schimbat si indragostit de opusul lui.

________________

A/N: Cred ca merit bataie:)), nu am mai pus de o luna un capitol si nu am intrat din cauza scolii. Acum sunt in vacanta si dupa ce ajung la zi cu cartile pe care le citesc, o sa postez cat de des imi permit. Ma scuzati daca e scurt dar vreau sa fac o carte de proza, gen compunerii normale, despre un subiect anume. Subiectul mi-l puteti spune voi. Va multumesc!