Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

19. Niciodată

Harry's POV

Nu o sa pot explica nimanui ce am putut simti cand am vazut-o pe Klara. In mainile lui Louis, lesinata, drogata, batuta, in acel hal. Culoarea din obraji era pierduta, pielea ei era palida si simteam cum toata lumea imi picase in cap. Totul era din vina mea.

Apoi am auzit ce zisese Louis, ceea ce spusese ma facuse confuz pana peste cap. Se drogase si el inainte? Il credeam o persoana speciala in viata mea, dar se pare ca nu a fost asa.

Apoi Klara care se trezise si simteam ca inima mi-o ia la goana mai rau decat de obicei cand sunt in preajma ei. Simteam un val de fericire atunci cand ochii ei i-au regasit pe ai mei.

Era asa de frumoasa, ca intodeauna. Parul ii cadea pe umeri, ochii ii cautau pe ai mei, avand aceeasi stralucire. Zambetul ei trist era singurul lucru care ma facea sa imi dau seama cat de obosita si cat de slabita este.

Apoi am putut sa ii vad cearcanele, parul era incurcat, pielea intr-adevar era mult mai palida decat inainte. Si totusi pentru mine era tot perfecta. Am luat-o in brate si am promis din nou, sperand de data asta sa fie asa, ca niciodata nimeni nu o mai va lua de langa mine

***

Klara's POV

 

Dupa atata timp in sfarsit mergeam la scoala. Probabil ca unii oameni m-au crezut disparuta sau ceva de genul, nici nu stiu cum am putut lipsi atat de la scoala, dar se pare ca Harry are metodele lui. Cand am intrat in scoala, eram sigura, toate privirile erau atintite spre mine. Prima persoana care a intrat in campul meu vizual era Perrie. Am vrut sa fug la ea, dar Harry ma tinea strans de mana si nu puteam face niciun pas.

-Harry, imi poti da drumul, stii suntem la scoala. Ii zic eu nervoasa.

- Nu.

- Harry! Ce naiba ai? Nu o sa ma rapeasca nimeni pana la Perrie.

- Nu vezi cum se uita toti baietii astia la tine? Trebuie sa stie ca esti a mea. Si sunt pericole si in scoala, atata timp cat sunt eu aici, stai linistita. Mergem impreuna la Perrie.

Vocea lui Harry era serioasa, ceea ce m-a facut sa ma uit in jurul meu. Intr-adevar, multi baieti de uitau dupa mine dar asta nu insemna nimic. Am lipsit in jur de 3 saptamani de la scoala, mi se pare normal sa se uite ciudat la mine.

Si cum adica oriunde e el, e un pericol? Ar trebui sa nu mai merg nici la scoala?

Nici nu mai ma puteam gandi la nimic cand am simtit bratele lui Perrie in jurul meu strangandu-ma intr-o imbratisare de care aveam nevoie.

Harry imi daduse drumul la mana, asa ca si eu am imbratisat-o pe Perrie.

-O doamne, Klara! Imi era asa dor de tine, oh avem atat de multe sa iti povestim! Si lucruri rele si bune... spune ea uitandu-se spre Harry care ridica o spranceana.

- Klara nu merge nicaeri fara mine. A zis el pe cea mai groasa si serioasa voce pe care am putut sa o aud vreodata de la el.

M-am intors spre el indignata:

- Presupun ca o sa vii si la toaleta dupa mine?

A ras putin clatinand din cap, dar dupa a raspuns:

- Exact.

- Dar tu nu ai treaba? Intreb eu. Nu era chestia ca nu voiam sa stau cu Harry, dar sa fie langa mine si cand vorbeam cu prietena mea cea mai buna era jenant.

- De acum incolo tu esti treaba mea. Spune el zambind si dupa ma saruta in fata tuturor, apasat, ingropandu-si mainile in talia mea atat de tare ca ma durea. Dar era Harry si il iubeam si totusi era placut. Stiam ce voia sa demonstreze. Ca sunt a lui, nimeni sa nu se atinga de mine.