Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

8. Sentimente

Klara's POV

Mi-am deschis ochii si m-am trezit intr-un pat cu asternuturi negre. Totul in jurul meu era negru. Un brat puternic ma strangea langa un piept tare si cald. Niste bucle castanii imi mangaiau obrazul. Harry. Eram la el acasa. Simteam ca toate aceste lucruri s-au mai intamplat, dar nu aveau cum. Este pentru prima data cand sunt la el acasa.

Am vrut sa scap din stransoarea lui ca sa ma pot duce dupa un pahar cu apa, dar se pare ca Harry a simtit.

- Iubito, ce ai patit? spune el cu o voce ragusita si somnoroasa, care m-a facut sa imi inchid ochii de placere. Mirosul de menta amestecat cu tutun mi-a gadilat narile. Ii iubeam vocea si mirosul, ii iubeam ochii, parul, tatuajele, corpul. Iubeam totul la el... Si imi vine asa de greu sa cred, dar am facut-o. M-am indragostit de un demon. De un monstru. De un inger intunecat. Sunt a lui si nu pot da inapoi. Si sper si cred ca si el e al meu. Numai al meu. Tind sa cred ca am aflat totul despre el, ceva mai ingrozitor nu cred ca exista decat sa fi un traficant de droguri, care ocazional omoara oameni si ii tortureaza, face curse ilegale, si-o trage cu toate fetele. Da, nu cred ca exista ceva mai rau. Oh, ba da, draga mea, exista si mai rau. Adauga subconstientul meu, dar prefer sa nu il aud.

Dintr-o data aud din nou vocea lui Harry care ma striga. Se pare ca am intrat prea adanc in gandurile mele.

- Klara! Klara, iubito! Esti bine? intreaba el.

- Mhm. Vroiam doar sa beau un pahar de apa. Raspund eu.

- Pai, stai aici. Ma duc sa ti-l aduc. Spune el si da sa se ridice din pat, dar il prind de mana.

- Nu! Te rog...Cersesc eu. Cersesc inca cateva momente petrecute cu el, nu vreau sa plece. Ma simt asa de goala cand o face. Ma simt de parca ceva lipseste din mine. Si nu e placut.

- Ce ma rogi, iubito? Fac orice. Zice el, asezandu-si mana pe obrazul meu. Mi-am inchis ochii la contactul mainii lui reci pe obrazul meu fierbinte. De obicei el este mereu cald. Nu stiu cum de acum e rece.

- Ramai cu mine, Harry. Te rog nu pleca. Nu mai vreau apa, te vreau pe tine. Ii soptesc eu si imi inchid ochii dupa ce am realizat ce am spus. Am facut o greseala. Mi-a zis clar ca nu ma iubeste, ca in lumea lui nu exista dragoste. Iar eu ce fac? Parca il implor sa ramana langa mine, sigur si-a dat seama ca am sentimente pentru el. Da, trebuie sa recunosc ca il iubesc. Nu am cum sa nu fac asta. Cu mine... e altcineva. E un inger. Un inger care are o aripa scufundata in intuneric, dar una e ridicata la suprafata. E ridicata de mine. Eu fac asta. Eu il luminez.

Am simtit cum mana calda si mare imi cuprinde obrazul. Imi deschid ochii, putand observa fiecare nuanta de verde din ochii lui patrunzatori. Pe fata lui se putea citi emotia, teama, blandetea... Atatea lucruri. Atatea sentimente. Oare si el simte ceva pentru mine?

Apoi m-a bufnit. Asternuturi negre, eu in bratele lui, m-am trezit in aceasi camers ca in vis. Visul. Acolo imi spunea ca ma iubeste, ca ii pare rau, m-a sarutat. Dar nu poate fi adevarat. Nu se poate intampla chiar ca acolo.

Inima imi batea cu putere atunci cand degetele lui mi-au atins buzele. Ochii mei ii masurau si analizau fiecare particica din fata lui frumoasa. Mi-am oprit ochii pe buzele lui trandafirii, usor ude deoarece mereu isi da limba peste ele. M-am apropiat mai mult de el, iar cand buzele noastre s-au conectat, mi-am inchis ochii.

Buzele lui fierbinti le framantau pe ale mele intr-un sarut infometat. Il vroiam langa mine, pentru mine, intodeauna. Aveam nevoie de el. Mi-a muscat buza inferioara, scotand de la mine un geamat care s-a spart in gura lui, atunci cand limba lui s-a impleticit cu a mea. Dansul pe care il creau era unul nebunesc, in care se putea gasi iubire.

Ne-am despartit, fruntea lui calda inca fiind lipita de a mea. Mana lui era pe obrazul meu, iar degetul mare imi stergea o lacrima ce tocmai s-a prelins. Imi era frica. Niciodata nu am simtit ceva  asa de puternic, pentru persoana nepotrivita. Mi-am deschis buzele si fara sa constientizez am soptit: