Dark Angel: Looking for light (ON HOLD)

15. Mereu voi veni după tine.

Buzele fine ale lui Harry calatoreau pe gatul meu, trimitandu-mi fiori prin tot corpul. Se simtea asa de bine, sa fie langa mine, sa fiu in bratele lui, sa ii simt pielea pestea a mea. El era ca piesa aceea lipsa din mine pe care am cautat-o mereu. Iar acum o gasisem si se potrivea perfect.

I-am ridicat fata spre a mea, zambindu-i si vrand sa ii gust din nou buzele acelea pline. L-am sarutat usor, apoi am pus toata iubirea si dorinta pentru el in miscarile buzelor noastre. Era asa de perfect, nu doream sa se termine, insa el s-a retras, lasandu-ma confuza.

- Crede-ma, as vrea sa te sarut pentru totdeauna, dar acum trebuie sa luam masa. Apoi mi-a zambit in modul acela al lui care te face sa te topesti. M-a luat de mana si am mers spre masa de langa lac, apusul incepand deja sa se topeasca in apa albastra.

Harry mi-a scos scaunul si m-a asezat, intr-un mod care m-a facut sa chicotesc. Harry nu era genul de baiat care sa fie un gentleman - la prima vedere - insa te putea surprinde si numai eu stiu ce se ascunde sub infatisarea aceea intunecata.

S-a dus in cort, scotand de acolo un cos care presupun ca era plin cu mancare. Chiar cand ma asteptam la ceva elegant si deja ma simteam prost pentru ca eu nu am avut initiativa la asa ceva si credeam ca lui Harry i s-a intamplat ceva - bam! - Harry a scos doua meniuri Happy Meal de la McDonalds. Am inceput sa rad, uimita de ideea asta a lui. De fapt, cui nu ii plac meniurile de la Mc? M-am uitat inspre Harry care radea si el, cu fata in jos si mainile la spate, in genul acelor bucatari care sunt mandri de mancarea servita. Si Harry pun pariu ca era foarte mandru.

- Oh, domnule Styles! Se putea sa nu faci tu ceva de genul asta?

- Recunoaste ca sunt genial, domnisoara Styles.

DOMNIȘOARA STYLES?

- Domnisoara Styles? mi-am indreptat fata iarasi catre el, uitandu-ma speriata si uimita si nu stiu, era foarte ciudat, dar trebuia sa recunosc ca suna asa de bine. Harry radea ca de obicei, in timp ce si el se aseza.

- Nu am ras asa de mult timp, donșoara Styles. Rasul lui ma molipsea si pe mine. Nu esti, dar vei fi. Apoi mi-a facut cu ochiul scotand doua doze de Pepsi. Eram sigura.

- O doamne, Pepsi! De unde stiai ca e bautura mea preferata?

- Pentru ca e si a mea. Vezi, Styles castiga din nou, spune cat de genial sunt iubito.

Stiam ca vrea sa auda asta asa de tare, deci nu o voi spune prea curand.

- Um, inca nu sunt convinsa cat de ''genial'' esti tu. Am spus zambind in acelasi mod ca el.

- Oh, okay. Dupa ce mancam iti arat eu ce ''genial'' sunt. A spus pe o voce adanca care m-a facur sa vibrez de placere. Nu simtit doar o singura data, iar asta a fost acum mult timp. Numai gandul la pielea lui presata de a mea si saruturile care imi vor decora pielea, ma facea sa il doresc mai tare.

Am mancat Happy Meal-urile, care chiar au fost ''happy'', presarate de mlioane de rasete si zambete si desigur, glumele lui Harry cu cioc-cioc, de care este foarte mandru.

- Una si gata, te rooog! Fata lui Harry era ca unui catelus plouat si nu ii puteam rezista. Dar mintea mea avea alte planuri.

- Oh, okay, okay! M-am dat batuta, asteptand urmatoarea gluma.

- Cioc-cioc.

- Cine e acolo?

- Vaca. Rasul lui Harry se innabusea in gatul lui si nu cred ca mai rezistam pana nu incepeam sa rad.

- Vaca cine? Harry zambea, stiind ca momentul lui de glorie se apropia.

- Nu. Vaca face muu! (#1) Apoi Harry a izbucnit intr-un ras care ma sperie de-a binelea. Glumele lui nu erau cele mai amuzante, dar fetele pe care le facea el te aduceau in pragul unui ras fara oprire.